Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

ştirile, iar Chiruţă, proaspăt bărbierit, ghilosit cu Troinoi de
la frunte până sub gulerul cămeşii, iese afară surd la vestea
că „ieri, la Moscova, tovarăşul Leonid Ilici Brejnev, în
cuvântarea rostită de la tribuna celui de-al XXVI-lea
Congres al partidului, a trasat calea de îndeplinire cu un an
mai devreme a Planului Cincinal 1980 – 1985, astfel încât
anul 1984 va fi un an al…”
Păşind cu hârleţul într-o mână şi târnăcopul în alta pe
pârtia ce duce spre vaca acoperită de zăpadă, Chiruţă se
opreşte la doi paşi de ea şi începe a da la o parte zăpada pe
o suprafaţă de câţiva metri pătraţi, măsoară, chibzuieşte,
planifică, face semne cu hârleţul. Îşi face şi semnul crucii,
cam de mântuială, dar şi-l face. Şi cu Doamne-ajută-nainte
bagă hârleţul în pământ. Descoperă mulţumit că sub
zăpadă, pământul nu numai că nu-i îngheţat, dar pare chiar
căldicel.
În mintea lui totul e calculat cu precizie. Va săpa o
groapă exact de aceeaşi lungime, lăţime, adâncime precum
oricare groapă din cimitirul lor, convins că aşa va fi bine
primit şi apreciat, atât în ceruri, cât şi pre pământ.
Mai în adânc pământul e dur şi sunt semne clare că nu
se va lăsa feliat cu una cu două de lama hârleţului. E un
pământ lutos, aproape împietrit. În plus, hârleţul are de
trecut şi de reţeaua rădăcinilor mult mai vânjoase decât
copacul scorburos din care se trag. Le descâlceşte cu
târnăcopul, le hăbuceşte cu toporul.
Pe la amiază groapa îi vine aproape până la brâu. Iar
când se îndreaptă uneori de şalele, abia dacă îndrăzneşte să
tragă cu coada ochiului spre valul de zăpadă ce se înmoaie
şi din care ies firicele albe, smocuri albe, făcând să apară tot
mai clar în zăpadă conturul dobitocului culcat pe-o parte
sub linţoliul rece. Un corn i-a şi ieşit din zăpadă, strălucind
în soarele dimineţii.
Prin vecini pot fi observate mişcări fugare şi înţelege
331