Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

Sava rămâne singur în poiană, singur în iarba înaltă cu
buzunarul cămeşii puţin umflat de banii care îl ard prin
cămaşă. Pe deasupra poienii se rotesc doi vinderei. La
început destul de lin, apoi tot mai agitat. El se gândeşte la
clonţurile lor mici şi încovoiate, îşi acoperă fără să vrea faţa
cu mâna şi îşi imaginează iuţeala cu care ştiu ei să atace
şoarecii şi păsărelele mici. Zborul lor devine şi mai agitat. Se
rotesc cu o viteză ameţitoare coborând tot mai jos în
spirală, răstimp în care lui i se pare că aude pământul şi
tufişurile din preajmă cutremurându-se de-o fugă sălbatică.
Întoarce capul şi vede trei fluturi mari, galbeni, ce vin
spre el în zigzag. Şi-i pare că le aude aripile fâlfâind. În urma
celor trei fluturi galbeni, în poiană încep a veni dănţuind
peste iarba înaltă fluturi albi, fluturi roşii şi galbeni şi de
alte culori. Ce-o mai fi însemnând şi asta? Sava se ridică,
întoarce capul şi vede că poiana vălurează de zbânţuielile a
sute de fluturi şi că apar tot mai mulţi ieşind din rămurişul
pădurii...
Totodată din frunzişul pădurii ţâşneşte şi un stol de
grauri care încep a ciuguli fluturii prin văzduh, stârnind o
mare învălmăşeală în timp ce aude acelaşi tropot surd de
turmă fugărită. Apoi vede printre copaci cum fug doi purcei
şi încearcă să înţeleagă dacă sunt sălbatici sau corcituri de
la fermă.
Sava ridică ochii la cer şi nu mai vede vindereii. I-i
teamă că s-or fi aşezat pe undeva pe-alături şi-s gata să-l
atace.
– Unde eşti, Aurel? strigă speriat. Eşti departe?
Nu-i răspunde nimeni, deşi Paraşutistul s-a oprit între
timp într-o altă poiană, nu prea departe, răsfoindu-şi cu
febrilitate Enciclopedia pentru a afla ceva cine ştie cât de
important pentru el despre un anumit fenomen cosmic.
Băiatul înaintează pierdut printre fluturi şi grauri, strigă şi
strigă, şi nimeni nu-i răspunde. Undeva departe răsună alte
224