Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

– Sunt pe drumuri de la patru dimineaţa, abia mă mai
ţin picioarele, recunoaşte el cu ochii plecaţi, încă tulburat de
îmbrăţişarea ei.
– Atunci să n-o mai lungim. Ia să-ţi fac pătucul şi somn
uşor! Dar mai întâi să trag uşa. Şi uşa glisantă lunecă cu tot
cu oglindă, tânăra pomenindu-se faţă în faţă cu propria
imagine, moment în care brusc îşi duce mâna la ureche ca
după o palmă încasată pe nepregătite. Uf, tunsoare-i asta?
Mi-a promis că-mi face o frezură à la Mireille Mathieu, dar
văd că i-a ieşit à la Muma-Pădurii.
Sava e prea obosit ca să-şi dea seama că se cuvine să o
contrazică. Dar nici ea nu stă să se lamenteze în faţa oglinzii,
ci se apucă şi desface salteaua, întinde cearşaful, aşază
perna cât mai comod şi-i gata să-i spună că la Bahuseni
unor asemenea frizuri li se zice „ceaunel”, ceea ce ar fi o
jignire pentru ea, fireşte. Pentru a obţine o asemenea
frumuseţe de frezură trebuie să ţi se pună un ceaun pe cap
şi să ţi se reteze părul cu foarfecele de jur împrejur după
gura ceaunului.
– A, să nu uit, zice Sava. Eu nu-s singur.
– Văd că nu eşti singur. Suntem împreună.
– Aşa-i, dar trebuie să mai vină şi un prieten. Cred că
mă caută prin alte vagoane.
– Linişteşte-te, nu te caută nimeni. M-a rugat să-ţi
aduc biletul. Uite-l! scoate din buzunarul trenciului un
cartonaş ştampilat. M-a rugat să am grijă de tine.
– Mai bine şi-ar bate capul de viaţa lui! Mă descurc eu
şi singur.
– Aşa vă lăudaţi voi toţi, daʼ când daţi de-o clipă de
singurătate, gata, vă şi aruncaţi de la etaj, buf!
– Eu am să fac chiar acuma buf cu capu-n pernă!
– Aşa da! Hai, scoate-ţi sacoul şi - fuguţa în pătuc!
Tânăra îi anină sacoul în cuierul de deasupra pernei,
apoi are grijă să-l ia pe Sava pe după umeri, îndemnându-l
293