Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

pensionarilor din judeţul vecin şi prieten! Apoi, mult prea
răspicat, ca să fie clar că el nu glumeşte: Trăiască Partidul
Comunist frăţesc de peste Prut! după care n-a mai scos
niciun cuvânt, precum a şi mărturisit în scris Valentin
Bârcă, chiar dacă i se cerea cu insistenţă să-şi amintească şi
de alte vorbe, mult mai anti... Dar nu, Bârcă s-a ţinut tare şi
n-a pus nimic din partea lui pe hârtie.
Acum preşedintele aruncă chiştocul prin gemuleţul
maşinii, mângâie pedala de acceleraţie cu vârful sandalei şi
zice ca printre altele:
– Se vede că l-au zburat pe Bădia! Precis că l-au
zburat, dacă n-a venit. iar după o pauză face o constatare
care îl sperie pe Bârcă: Cred că l-a turnat cineva. Şi-i
spuneam, îi spuneam eu s-o lase mai moale. Să nu mai cânte
romanţe, s-o lase mai moale cu „trăiască partidul comunist
frăţesc!”...
– Şi cu „râul, neamul”... adaugă deodată Valentin
Bârcă.
– Ce-i cu „râul, neamul”?
– Trebuia s-o lase mai moale cu „râul, neamul”
– Poftim? tresare Vrabie, şi apăsă pe frână pentru a-l
privi în ochi, dându-şi deodată seama că Bârcă nu-i chiar
„prostul de Bârcă”. Ei şi? Şi ce dacă cânta romanţe
româneşti şi spunea poezii cu „râul, ramul”, nu „râul,
neamul”?
– Ce să fie? Oleacă de politică. Ici Moldova noastră,
colo România cu Moldova de dincolo, da el dă-i cu râul, dă-i
cu neamul.
Şi Preşedintele Vrabie îşi lasă fruntea pe volan sfâşiat
de-o realitate surprinzător de vie, dându-şi seama că de
acum înainte nu-i rămâne decât să-l ţină pe Bârcă cât mai
aproape de sufleţelul lui, să-l poarte uneori pe palme,
prefăcându-se că nu vede cât de ciulite îi sunt urechile.
Totodată, va trebui să-l vorbească de rău pe Bădia, mereu
66