Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

cască gura la televizor, ca şi cum acolo ar fi mai interesant
decât ce se întâmplă în jurul fortăreţei lui Chiruţă.
– Săriţi, măi Nicanor, măi Petrea, măi a lui Boştură!
Săriţi, bre, oameni buni! Lupul! Lupul!
Ninge. Ninge de-a surda. Ninge aşa cum se ninge când
strigi şi nu te-aude nimeni. Totuşi, cineva îl aude. Şi cine
dacă nu mătuşa Lenuţa, nevastă-sa:
– Ce-i, bre, cu tine? Bată-te să te bată, că nu-ţi poţi face
nevoile fără să cotcodăceşti! Hai, ieşi de-acolo c-ai să faci
ţurţuri sub tine!
– He, tu-ţi duminica mă-tii! Fugi, fă, în casă că-i lupu-n
ogradă. N-auzi? Lupu-n ogradă!
– Nu-mi purta tu mie de grijă, că eu-s în pod. Cu ce te
pot ajuta?
Chiruţă lasă să-i mai scadă din mândrie şi zice:
– Dacă spui că eşti în pod, scoate capul prin frontonul
cerdacului şi strigă la drum, poate trece cineva şi te-aude...
– Cum să strig? Lupu! lupu! ca tine?
– E-he, când te ciomăgesc, ştiu că te mai duce capul să
urli şi să aduni mahalaua! Strigă şi tu cum îţi vine.
– Oameni buni! răsună vocea mătuşei Lenuţa. Săriţi,
oameni buni, că-i lupu! Lupu-n ogradă şi Chiruţă-n closet!
Lupu-n ogradă şi Chiruţă-n closet! Săriţi, vă rog şi vă
poftesc, oameni buni! Săriţi încoace!
Şi se nimereşte să treacă pe la poartă pădurarul Stică.
Chiar pădurarul!
– Trrr, Valet! struneşte el calul. Trrr, să vezi şi tu lup la
viaţa ta. Măcar în sat, dacă încă nu-l vezi în pădure!
Vocea lui se aude atât de limpede, încât Chiruţă îi
crede bătuţi de cahlă pe toţi vecinii care nu sunt în stare să
audă strigătele lui şi nici strigătele nevestei. Ea îi lămureşte
pădurarului că aşa şi pe dincolo, lupu-i pe undeva prin
ogradă şi că bine-ar fi să-l alunge cumva înapoi înspre
pădure.
319