Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

chiloţii aruncându-i în ungherul din stânga uşii.
Interiorul căzii arată ca omătul. El lunecă gol în apa
care se clatină aproape invizibilă, simte plăcerea
scufundării până peste umeri, până apucă apa cu gura, ca în
clipa următoare să-şi strângă brusc genunchii stârnind o
explozie de stropi, căci se deschide uşa şi apare ea,
îmbrăcată ca şi cum ar fi dezbrăcată, doar într-un furou
transparent.
– Ho, îngeraş, linişteşte-te! Ţi-am adus un prosop să ai
în ce te înfăşa după băiţă! Ia să vedem cum îi apa? Şi
vântură apa cu palma în timp ce el îşi doreşte să dispară
dopul de la fundul căzii şi să se scurgă şi el odată cu apa.
Bravo, ai potrivit-o cum se cuvine, îl laudă ea şi continuă săşi
plimbe degetele prin apă ca şi cum ar avea în cadă o haină
pusă la muiat, fără să-i pese că el aproape că îşi striveşte
sub palme tot ce are între picioare. Să n-o dai mai fierbinte,
că te vlăguieşte. Hai şi nu mai sta aşa grămadă, nu te teme,
n-am să ţi-o deochi. De fapt, ştiu eu cum facem! Turnăm cât
mai mult şampon să crească spuma de-asupra şi-atunci n-
am să pot vedea ce-ţi creşte ţie în apă.
Şi creşte spuma pufoasă pe apă şi, de bună seamă, nu
mai e nevoie să-şi ţină palmele între picioare, căci nu se
vede nimic prin spumă. Se lasă în voia legănatului mătăsos
al apei, ridicându-şi încet-încet mâinile şi căutându-şi alte
părţi ale trupului lăsându-se totodată săpunit pe spate de
mâinile. Nu protestează nici când îi simte picioarele
lunecându-i pe din spate şi cuprinzându-l într-o strânsoare
moale, omoplaţii lui simţindu-i apăsarea sânilor, mişcarea
sfârcurilor.
– Aşa, îngeraş, aşa... Mă pricep eu că n-ai văzut femei
goale decât doar din cele desenate prin toalete, cu linioară
între picioare şi cu cercuri în loc de... Ei, în loc de ce?
– În loc de ţâţe! zice el într-un târziu.
– Uită de ţâţe! A venit timpul să le spui sâni. Pricepi
300