Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

Nouă!!
31.
Cine ştie! Într-adevăr, cine poa’ să ştie!
Deşi e noapte târzie, dacă nu s-ar lăsa peste sat
ninsoarea asta foşnitoare şi dacă dealul din spatele casei nu
ar lua-o cu atâta hotărâre spre negreaţa pădurii din pisc,
atunci poate că şi frica de lup ar fi doar o simplă furnicătură
la stomac de care moş Chiruţă ar scăpa cu un simplu scuipat
băbesc în sân. Însă întunericul văruit de albul ninsorii e mai
viclean ca oricând. Şi frica de lup vine mai repede decât
lupul.
După ce îşi dă seama că degeaba umezeşte mucul
ţigării între dinţi, îl scuipă dracului prin uşa întredeschisă a
closetului în zăpada pufoasă. Mototoleşte apoi o bucată de
gazetă şi stârneşte un foşnet neruşinat în comparaţie cu
foşnetul fin al ninsorii. Dă să se ridice, ba săltându-şi, ba
scăpându-şi pantalonii, mirându-se cât de iute dispare
mucul aprins în zăpadă. Şi rămâne şi mai singur în noapte.
Şi ninge, tot ninge. Ninge gospodăreşte, aşa cum
obişnuieşte să ningă în Moldova când încep a se împuţina
lemnele de foc şi fânul pentru animale, animalele începând
să slăbească iar oamenii să umble tot mai zgribuliţi în jurul
lor.
Şi nu poate Chiruţă într-o situaţie ca asta să nu-şi
încurce nasturii. Fapt care aici şi acum nu are absolut nicio
importanţă, atâta doar că stă omul cu prohabul încă deschis
simţind totodată cum părul i se ridică de la ceafă în sus de-i
pluteşte căciula pe cap ca frunza pe apă. Dar se pare că îi
317