Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

atras de cosmos, pe de altă parte îl atrăgeau şi femeile
dimpreună cu vodca, aşa că revenea mereu cu picioarele pe
pământ, pe lângă garduri, ba şi pe sub garduri, de unde
trebuia s-o ia din nou în sus la arat prin univers.
Dora simte că dacă mai stă să-l asculte, o ia şi ea razna
în sus pe spirală. Păşeşte hotărâtă spre intrare fără să-şi ia
rămas bun. Trece pe sub faţada cosmică, pe sub inscripţia
caligrafiată cu lumini de neon „Centrul Republican pentru
Tineret I. A. Gagarin”, lăsând în ninsoarea de-afară o siluetă
zgribulită cu un purceluş îngheţat atârnându-i într-o mână.
Dincolo de prag un tânăr „la cravată” îi cere să
prezinte invitaţia. Vai, dar nu i-a spus nimeni că ar avea
nevoie de invitaţie. Şi tânărul începe să o cam înghesuie
înapoi spre ieşire, ea însă are inspirația să pronunţe la timp
numele Fistican şi brusc tânărul aproape că se frânge în
două de prea multă amabilitate.
O conduce la ascensor, deşi observă că jocul de lumini
al discotecii rămâne pe partea dreaptă a holului imens. La
unul din etajele de sus înaintează pe lângă un lung şir de uşi
şi se opresc în dreptul celei de la capătul coridorului.
Tânărul descuie şi o invită cu un gest ceremonios să intre.
Abia când trece pragul, Dora îşi dă seama că a nimerit într-o
cameră de hotel. El îi observă mirarea şi, puţin încurcat, se
grăbeşte să-i explice ca de pe foaie:
– Centrul nostru oferă tinerilor din ziua de azi condiţii
de odihnă pentru toate gusturile. Au chef de discotecă,
poftim discotecă! Doresc cinema, poftim cinema! Numai la
noi şi nicăieri în altă parte, poţi viziona „Amarcord”-ul lui
Fellini... Avem şi camere pentru odihnă, după cum vezi. În
plus, la noi fumatul nu este interzis, ci doar nu e
recomandabil. Poftim cheia şi simţiţi-vă ca acasă!
– Ca acasă? Nu vreau ca acasă. Mai bine decât acasă nu
s-ar putea?
– Cum să nu? Oho, ce fată-ndrăzneaţă! râde el şi
110