Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

şi mie lacrimile ca la tăiat ceapă...
– Te-nţeleg. Da-ţi spuneam că eu am un plan. Mă
gândesc să-l aduc pe Sava la canton în locul lui Lazăr. Că
Lazăr cum a dispărut, îi bun dispărut. N-a mai dat nici un
semn de astă vară. Drept că dispărea el şi mai înainte, dar
pe-atunci era mai tânăr şi mai...
– A-ha, Sava în locul moşneagului! Cum ar veni, să ţină
el lupii priponiţi în pădure ca să nu mai intre prin ogrăzile
oamenilor! Că dacă mă gândesc mai bine, nu s-a izistat,
cumetre, aşa ceva pe vremea lui Lazăr.
– Nu, nu s-a izistat. Şagă-i asta? Să nu poată omul ieşi
din privată de frica lupului!
– Ţi-i a râde de mine, daʼ eu nu mă supăr. Ba ţi-oi
spune că mi s-a năzărit că n-a fost nici un fel de lup. A fost o
scornire de-a mea. De, nopţile-s lungi şi treʼ să găseşti un
capăt de pricină ca să chemi pe cineva din drum şi să stai
aşa frumos cum stăm noi acuma. Că doar n-am să stau cu
baba-n beci la un pahar cu slăninică şi murătură.
– Văd că încerci s-o dai pe invers, zice Stică şi devine
deodată foarte serios. Numai că dacă n-ai văzut mătăluţă
lupul, l-am văzut eu! După ce-am sărit gardul, am simţit că
mă ia o furnicătură pe spinare. O cunosc de când am dat nas
în nas cu lupul în marginea ponorului, lângă canton. Şi după
câţiva paşi prin ogradă am văzut o umbră lungindu-se
dinspre colţul casei pe lângă gard spre ocol, aşa că am luat-o
iute la deal să intru în casă, dar mătuşa Lenuţa s-a încuiat pe
dinăuntru, aşa că am venit direct unde spunea ea că te-ai
ascuns ca să ne ascundem împreună.
– Păi, dacă-i cum spui, hai şi-om striga „Lupu, măi!”
– În beci?
– Aai dreptate, în beci degeaba strigi! Ei, daʼ futu-i lâna
mă-sii de Nu pogodi, că-l iau chiar amu în furcă! sare
Chiruţă pe verticală, se sprijină de umărul pădurarului şi
pentru că zaibărul a şi biruit frica de lup, se avântă din beci
324