Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

– He-he! Să nu uităm că Brejnev venea în Moldova
direct din Rusia, da Ivan Ivanovici - din Transnistria!
Pricepi care-i diferenţa? Transnistrenii sunt puşi să ne
conducă doar pe noi, işti de dincoace de Nistru, nu şi pe
ucraineni, georgieni, armeni sau, ţi-ai găsit! pe ruşii din
Rusia! Gata, pân’ aici i-a fost!
– De-ar afla tata ce dă din tine, ţi-ar scrie o
caracteristică de te-ai duce tu pe copcă! Hai, spuneai că
vrei să vezi dacă am udat florile.
– Numaidecât că da. Să vedem dacă ai să fii bună
gospodină în toate sau numai în pat! Ceea ce, sincer
vorbind, nu strică la o casă de om gospodar. Şi o ia pe
după umăr, îndemnând-o să se apropie de o fereastră, dă
perdeaua la o parte şi apasă cu degetul în pământul moale
din ghiveci: Bravo, măi fato! A, iertare! Bravo, frumoaso!
Şi-acum să trecem şi în camera cealaltă.
– În camera noastră, vrei să zici.
– Mă rog, a noastră, dacă vrei!
Şi Dora i se bagă la piept, îl cuprinde cu o mână pe la
spate, moment în care el se îndepărtează ca fript, căci
mâna ei e gata să-i coboare la buzunarul burduşit de la
spate şi se aşeză pe marginea divanului, având grijă ca
banii să-i nimerească sub fund. Iar după ce stinge Dora
lumina şi-i spune că vrea să-l dezbrace cu mânuţele ei,
poate pentru ultima dată, el îşi smulge singur pulovărul,
îşi scoate adidaşii şi îşi lepădă atent pantalonii,
împăturindu-i cu buzunarul cât mai la mijloc şi aşezându-i
atent lângă piciorul divanului.
Acum nu-i rămâne decât să se joace cu ea de-a omul
gingaş. Însă ea nu dă semne că şi-ar pierde minţile de la
mângâierile lui... Brusc lunecă goală din aşternut şi se
duce lipăind desculţ să stingă lumina din camera din
mijloc. Mai umblă pe undeva pe-acolo, se pare că prin
verandă, revenind surprinzător de friguroasă şi
98