Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

interesa o anumită poziţie a bilelor faţă de cutare colţ al
mesei, când deodată simte alături o mişcare neplăcută şi
vede cum miliţianul, lăsându-i pe cei doi să se certe,
acoperă cu chipiul bila pe care Aurel se pregăteşte să o
împingă cu tacul.
Şi tacul începe să tremure în căutarea altei bile, apoi el
face prostia să se uite în ochii miliţianului. Iar ochii acestuia,
albaştri-albicioşi, par să-i spună: „Asta e, Paraşutistule! Uite
în ce hal ai ajuns! Şi cum îţi tremură mâinile! Lasă,
drăguţule, tacul! Sau nu-ţi dai seama că te trădează?”
– Cetăţean Aurel... Cum ai zis că-ţi zice?
– Aurel Drăgan.
– Cetăţean Aurel Drăgan, în numele Legii eşti arestat!
Scoate-ţi centura, şireturile, dacă ai şireturi, văd că n-ai, eşti
în sandale, scoate obiectele metalice din buzunare!
Aurel nu şireturi, nici centură, nici obiecte de metal
prin buzunare. Are doar o kopeikă de trei. Ce rău îi pare că
n-a ajuns şi aceasta în buzunăraşul lui Sava. O aşeză pe
suprafaţa catifelei mesei de biliard şi simte imediat la
încheietura unei mâinii răceala oţelită a cătuşelor, apoi
simte aceeaşi răceală şi la încheietura celeilalte mâini.
236