Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

cine ştim noi şi-atunci îţi vedea păsări de toate culorile.
– A, nas în nas cu cel cu tăieturi pe faţă, încleiat pe
toate gardurile! Auzi, băi Zaha, tu cum ai proceda dacă ar
apărea de după colţ?
– Normal, aş lua-o la fugă!
– Dar mai întâi ai face oleacă pe tine ca să prinzi
viteză, ha-ha-ha!
Acum apare şi pe feţele celor doi o umbră de zâmbet.
Îşi continuă mersul spre Casa din deal. Orest şoptește:
– Cred că ce-a fost mai greu, a trecut. Să mai trecem cu
bine şi de zona gării şi-am scăpat. Şi nu uita că eşti aşteptat
să urci în trenul Ungheni-Chişinău de la zece şi zece. Îţi
repet: eşti aşteptat să urci în trenul acela, dar n-ai să urci în
acela. Puţin mai devreme porneşte din gară trenul care vine
de la Odesa şi o ia spre Cernăuţi. În acela trebuie să urci.
– Stai, cum de-au aflat că... A, telefonul. Am vorbit cu
mama.
– Văd că începi a lucra cu capul, bravo. Şi-acum
ascultă-mă cu atenţie. O ţinem tot aşa la vale. Pe urmă eu te
las într-un anumit loc de lângă gară. De-acolo tu te strecori
în celălalt tren, care porneşte puţin mai înainte şi o ia în
direcţie inversă, spre nord. Dar să fie clar, până acolo eu
trebuie să fiu moară stricată. Dacă mergem pe tăcute, pâş,
pâş! ne dăm de gol. Ca să trecem cu bine pe lângă cei puşi să
tragă băşini pe la colţuri, trebuie s-o facem pe cheflii. Eu ştiu
să o fac. Încearcă şi tu, dă-ţi toată silinţa... Eu am să-ţi turui
despre ce-am păţit când m-am încurcat cu miliţia! Că tare le
mai place să audă ce zice lumea despre isprăvile lor. Pliosc!
Trosc! Os rupt, ficat umflat, mutră spartă. Ba! Bum! Sănătate
la băieţi! Ruki verh! Prefă-te că îmi simţi pumnii în coaste.
Spectacol pe viaţă şi pe moarte. Rezistă! Habar n-ai cât de
mult mi-ar plăcea să se adeverească precum că tu eşti cel
care se spune că eşti. Altfel, fuga marş, bocanci de fer,
minte-ngustă, băi Zaha! şi vocea lui Orest se tot înalţă.
287