Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

care-i deosebirea? întreabă ea şi îşi îndeasă sânii sub
omoplaţii lui. Ai crescut la ţâţa mamei, dar devii bărbat când
muşti sân de femeie.
– Da, dar nu-mi închipuiam că pot fi aşa de tari!
– Serios? Nu m-am gândit niciodată la asta. Ţi-ar
plăcea să-i am mai moi?
– A, nu. Doar că se spune că sânii vârtoşi...
– Ei, ce-i cu sânii vârtoşi?...
– N-au avut parte de mângâieri, aşa se spune! bâiguie
el şi imediat îşi simte umărul strâns între buzele ei. Îi simte
şi dinţişorii. Apoi îi simte mâinile strecurându-i-se pe sub
subsuori, încolăcindu-l.
– Scuzaţi, nu am în vedere că Dumneavoastră n-aţi
avea pe nimeni.
– Nicio supărare. Atâta doar că te-aş ruga să nu mă
mai iei cu Dumneavoastră dacă tot suntem goi în baie.
– Mă tem că dacă trec la tu, îmi pierd capul... Şi dacă
mă mai întorc şi cu faţa la... la tine, n-ai să fii bucuroasă.
Îi descleştă mâinile de pe pieptul lui, i le îndepărtează
având grijă să nu împingă spuma peste marginea căzii, se
răsuceşte atent îndepărtându-se spre capătul opus al căzii
şi ajung să stea faţă în faţă, capetele lor arătând ca aşezate
pe platoul spumos, iar privirile lor se întâlnesc pentru
prima dată. Ea are ochi verzi şi un fel de-a privi de parcă l-
ar urmări de dincolo de irişi.
Brusc îi sar nişte dopuri din urechi şi abia acum aude
cum din apartament vine o muzică neobişnuită,
bisericească după înţelegerea lui, nu însă chiar în asemenea
măsură de bisericească, încât să-i potolească zvâcnetul în
locul unde n-a mai simţit niciodată ceea ce simte acum. Şi
cum să nu simtă dacă ea îl mângâie cu degetele unui picior
pe piept, îi lunecă pe coaste oprindu-se jos de tot, unde
devin cu totul obraznice, clătinând catargul ridicat pe
fundul căzii.
301