Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

a sorbi multrâvnitul elixsir dulce. Procedeul de construcție romanescă,
practicat de Nicolae Popa, subliniază semnificația relativității temporale. E
știut că o zi cosmică a Pământului este echivalentă cu 72 de ani omenești,
or, într-o clipă a Creatorului pot încăpea crâmpeie din viețile cosmice ale
mai multor aștri cerești, la fel cum și cele zece secunde constituie
răstimpul în care creatorul acestei pânze epice speră să se dizolve Cubul
de zahăr.”
Nicolae Rusu, Sud-Est cultural”, 2006.
„Nicolae Popa impresionează prin calitatea componentelor texturii
epice. Ironic şi autoironic, inteligent şi cultivat, autorul utilizează cu
naturaleţe procedeele specifice postmodernismului (intertextualitatea,
aluziile culturale, contextualizarea prin introducerea în ficţiune a unor
întâmplări şi personaje identificabile în viaţa reală), dar are şi capacitatea
de a realiza o analiză aproape cinică a situaţiei politice, economice,
sociale şi culturale din Republica Moldova. Postmodernitatea scriiturii şi
absurditatea existenţei cotidiene într-o ţară care pare a-şi fi dat peste cap
toate sistemele de valori sunt stâlpii de susţinere ai acestei construcţii
epice heteroclite, dar despre care nu se poate spune că este lipsită de un
anumit farmec. Avionul mirosea a peşte de Nicolae Popa este un roman
poliţist-carceral-politic-social-suprarealist-eseistic-textualist-postmodernisterotic-sentimental-satiric.
Cam mult pentru o singură carte. În mod cert,
mai multă simplitate nu ar avea cum să strice prozei foarte dotatului
scriitor Nicolae Popa. Dimpotrivă!”
Tudorel Urian, „România literară”, 2008
,,Nicolae Popa a debutat în forţă şi la o vârstă cvasirimbaldiană cu
un volum de versuri, Timpul probabil (1983), ca mai apoi să treacă la
proză, fără a renunţa însă la poezie, publicând mai multe plachete în
alternanţă cu volumele de proză. A iniţiat, încă pe timpul când apărea
revista Basarabia, o anchetă despre starea prozei actuale în RM, anchetă
în care s-a implicat nu numai ca organizator, ci şi ca autor pledând pentru
proză, în special pentru roman, care, în viziunea lui, reprezintă marca
indubitabilă a maturităţii unei literaturi.”
Grigore Chiper, „Contrafort”, 2010
353