Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

dracu de prostovan!
Iar când se adună toţi cei chemaţi, Preşedintele le
spune apăsat:
– Faceţi să fie linişte pe-afară! Ne-am înţeles? Mai ales
că avem şi oaspeţi. Naiba ştie cine-or mai fi fiind şi ăştia şi
cine i-o trimis pe capul nostru, că zău parcă-s de pe altă
lume. N-au băut, n-au mâncat! Au ciupit din pâine şi-atât!
Daʼ asta-i altă socoteală! Acuma la treabă. Hai, înainte!
Şi cei îndemnaţi de Preşedinte se bulucesc spre uşă,
trecând toţi sub comanda lui moş Chiruţă, printre ei şi
Valentin Bârcă, numai că acesta face la un moment dat cale
întoarsă şi vine să o ia şi pe Dora la mânat porci:
– La treabă, fata tatii! La treabă!
Şi Dora e nevoită să aleagă dintre două rele. Îşi zice că
mai bine se duce să mâne porcii, decât să rămână aici unde
s-ar simţi întrebată din toate părţile, fie şi numai din priviri,
dacă mirele a lăsat-o definitiv sau se întoarce până spre
dimineaţă.
214
20.
Pădurea tot mai neagră, Luceafărul tot mai tăios
deasupra pădurii. Sava tot mai singur pe treptele
cantonului.
Adineaori aprinsese becul în odaia în care urmează să
vină la somn şi Paraşutistul, dar becul a luminat odaia şi s-a
stins. S-a stins şi nu s-a mai aprins. A apăsat şi
întrerupătorul becului de-afară care nu s-a aprins deloc.
Pădurea tot mai neagră, întunericul casei tot mai
dens. Adevărat, undeva după creasta pădurii creşte o lună
mare, încă nevăzută, care poate fi ghicită doar după
paloarea orizontului gata să se îngălbenească. Îşi aminteşte
cum arăta lumina de lună în pădure noaptea trecută şi îl