Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

pe marginea ponorului şi-i împroaşcă necontrolat cu tot ce
îi ţâşneşte din gură.
Pe vale ceaţa lăptoasă s-a răsfirat puţin între timp şi
se întrevede apa iazului. Cu ochii injectaţi de supraefort,
Sava nu poate să nu ia între palme o cană cu apă, aşa, ca din
aer. Înghite, îşi clăteşte gura, îşi spală faţa, apoi face un gest
să-i dea cana înapoi celui care i-a întins-o. Însă nu e nimeni
alături.
Căruţă goală stă cu gloabele în pământ la colţul casei.
Nimeni lângă cuptoraş. Nimeni sub cei doi vişini din faţa
cantonului. Paraşutistul a prins iepuraşul şi se joacă cu el în
pădure, la vreo cincizeci de paşi distanţă. Dezorientat, Sava
lasă cana pe masă şi după ce stă o vreme aşezat pe scăunel
cu capul între palme îi mulţumeşte lui Aurel pentru apă.
– Pentru ce zici că-mi mulţumeşti?
– Păi, mi-ai adus o cană cu apă.
– Ţi-am adus eu ţie o cană cu apă? Hei, trezeşte-te!
Şi Sava nu mai insistă. Mai ales că aerul dimineţii
începe a vibra de hărmălaia unor câini ce par să vină prin
ponor la deal.
Le ia puţin timp să caute undiţele şi toate cele
trebuincioase pentru pescuit... Iar după ce parcurg o mică
distanţă, fiind gata să o ia la vale spre iaz, Aurel se opreşte
deodată în loc:
– Alo, şcolerule, unde ţi-s manualele? Fuguliţa înapoi
şi i-aţi de citit că n-ai să-mi stai toată ziua cu undiţa-n
mână... Dacă nu se prinde peştele, poate se prinde cartea de
tine, cum spunea cineva cu multă înţelepciune.
Şi Sava aleargă înapoi după manuale, numai că revine
cu tot gentoiul în braţe spunându-i că în afară de manuale
Dora i-a mai băgat şi nişte cărţoaie groase cât fundul pentru
mămăligă. Aurel ridică geanta pe palmă, o deschide şi vede
că „fundurile pentru mămăligă” nu sunt decât două
enciclopedii. Prima – „Enciclopedia Fauna şi Flora
178