Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

foamea. Iar Cubul pe masă nu dă semne că s-ar deosebi cu
ceva mai special de-un obiect oarecare. Dar băiatul insistă,
se concentrează să distingă vreo licărire mai deosebită pe
muchiile sau pe laturile cristaline, ca şi cum înseşi
cristalinitatea atât de vie a Cubului nu ar fi mulţumitoare
pentru el. Încet, încet caută să se concentreze asupra
fiecărui cristal şi îşi zice că felul în care reuşesc cristalele să
formeze în înghesuiala lor contururile perfecte ale unui cub,
aminteşte de albinele adunate ciupur în stup pe structura
perfectă a fagurelui de miere.
– Vai, dragele mele! aproape că ţipă deodată
bătrânica. Să mor eu, dacă nu-i Sava! Şi băiatul întoarce
speriat capul spre ea, o vede că nu mai ştie ce să facă, să se
repeadă la bidonul aburind pe care i-l ridică de după
tejghea casieriţa sau să vină peste el. Of, dragu mătuşei,
acuma când toată lumea te caută, să dau eu peste tine, eu, o
babă bătrână şi chioară...
– Scuzaţi, dar nu vă cunosc, zice Sava minţind puţin,
căci are totuşi o vagă închipuire cine ar putea fi, dar grija lui
cea mare acum e să strecoare Cubul în buzunar pe
nevăzute.
– Ei, de unde să mă cunoşti tu, dacă eu la
înmormântarea Aglaei am avut ochi să te văd, daʼ tu nu te
puteai desprinde de hojmălăul cela, Paraşutistul sau cum îi
zice. Şi-apoi nici măcar nu era paraşutist pe-adevăratelea.
Eu sunt mătuşă-ta Inga, băiete. Mă ţine moş-to Teo.
– A, îmi spunea mama, mormăie el şi se opreşte la
timp, căci n-ar fi în favoarea mătuşei dacă ar afla ce zice, de
fapt, mamă-sa când tatăl făcea mofturi din cauza
nepotrivirii gustului mâncării cu gusturile lui. („Of, măi, ştiu
eu ce fel de nevastă ţi se cuvine ţie! Una ca Inga lui vărumeu
Todirică! Să-ţi aducă mâncarea cu bidonaşul de la
cantină, şi numai la gura bidonului să simţi şi tu ce
înseamnă abur de mâncare caldă! Zău, că nu m-o făcut şi pe
269