Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

nou el, şi iarăşi ea, şi tot aşa până la ultima picătură.
– Şi-acum să facem amiaza împreună, zice el.
Şi ea se întinde alături de el, dându-şi seama că fânul
e mult mai plăcut decât divanul de-acasă. Octavian îi
ascultă bătăile inimii - tuc-tuc! tuc-tuc! -, apoi adoarme.
Când se trezeşte, constată că inima ei bate în cu totul în alt
ritm, mai liniştit – tuc! tuc! tuc! şi-i zice:
– Adineaori, inima ta bătea altfel!
– Asta înseamnă că m-am calmat. Mă temeam să nu
mă iei din nou cu de-a sila.
– Şi cum ai vrea să te iau?
– Ia-mă cu mângâieri şi cu vorbe frumoase. Dar mai
întâi sărută-mă. Ştii, eu în viaţa mea nu m-am sărutat cu
nimeni… Decât numai pe obraji.
– Bine, măi fato! Uite cum se sărută pe gură.
86