Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

după bubuitură (2.20 m. lungime), se desface paraşuta și
tubul coboară lin sub cupola portocalie iar lumea aleargă să
o înşface la aterizare.
Aurel continuă să-şi pătulească cu propria mână
cârlionţii în aşteptarea palmelor ei.
(Celor doi nouraşi le creşte burtica, devin atractivi şi
pentru alţi câţiva fârtaţi rătăciţi şi ei pe zare.)
Gândul la culoarea portocalie – culoare atât de
ţipătoare pe fundalul norilor grei, dar şi pe trupurile
femeilor şi fetiţelor din satele din jur – îi strică definitiv
buna dispoziţie.
Se retrage în cămăruţa ce face parte din construcţia
de beton din buza dealului. Destupă o sticlă de limonadă.
Umple un pahar. Îşi dă seama că, poate, niciodată nu şi-a
dorit atât de mult să se întindă în aşternut lângă o femeie,
de data asta femeia fiind la fel de lungă ca şi el, una pe care
nu ar pierde-o prin așternut. De regulă, femeile îl caută pe
el, nu el pe ele. Fie că sunt nemăritate, fie că sunt soţii de
treabă şi bune gospodine. Cine ştie ce fantezii deşănţate le
fac să-şi dorească să se destrăbăleze în braţele lui, ca în cele
din urmă majoritatea să se apere de el cu ambele mâini,
speriate, rugându-l să înceteze, să nu mai înainteze nici un
pic.
Prima care a tras în acest sens o sperietură zdravănă
aici, pe deal, venise călărind o motocicletă cu ataş şi se
oferise să-i ia albiturile la spălat. Însă când s-au pomenit
împreună lângă crivatul lung, mişcările li s-au intersectat,
ea începând a-i săruta mâinile, apoi pieptul, căţărându-i-se
până la gură şi muşcându-l de buză, ca mai apoi să-l tragă
peste ea pe crivat, unde lui i-a şi furat vederea aceeaşi
culoare portocalie izbucnită de unde nici nu se aştepta, căci
motociclista avea chiloţi din pânză portocalie de paraşută,
fapt ce făcuse să-i crească furia de-o manieră greu de
stăpânit, astfel încât, în pofida nestăvilitei ei dorinţe de a-l
136