Cubul de Zahăr, Nicolae Popa, Editura Junimea, Iasi, Romania, 3 martie 2017

Referințe critice
„Păcatul şi poluarea umană sunt punctele de interes ale lui Nicolae
Popa, însă conştient fiind de coordonatele literare în limitele cărora timpul
public al “progresului” estetic îl plasează (anii ’80 — vezi
postmodernismul), scriitorul se simte obligat să camufleze permanent
totul. Printre parodiile, ironiile şi chiar cinismele vremii, seriozitatea tristă a
cărţii poate descumpăni (plictisi, se teme autorul). În asemenea cazuri,
începutul e foarte important: un ton confortabil de glumă, al omului
îngăduitor şi bine dispus, gata de o plăcută pălăvrăgeală înainte de a
purcede la lucru. Numai că cel în cauză este scriitor, şi încă unul cu o
acută conştiinţă a muncii sale — scrisul.”
Andreea Deciu, „România literară”, nr.4, 13 februarie 1992
,,Romanul Cubul de zahăr denotă un bun prozator, care în ciuda
lipsei de experiență, a unei digitații epice, îmbină reușit formula
sadoveniană tradițională cu textualitatea sau cu inter-textualitatea
postmodernă, mai cu seamă prin prezanța auctorială a naratorului.
Narațiunea, fluentă și bine stăpânită în cursul ei, aici domol, aici precipitat
și accidentat de întâmplări dramatice și tragice imprevizibile, este axată pe
proiecția utopică a visurilor și aspirațiilor adolescentine ale lui Sava,
personajul central (cubul de zahăr – ca simbol al armoniei, purității,
„dulceții vieții” și perfecțiunii morale) și perspectiva antiutopică pe care o
impune mediul alienat al satului de codru Bahuseni, cufundat în infernul
sovietizării…”
Mihai Cimpoi, „O istorie deschisă a literaturii române
din Basarabia”, 1996
„Romanul Cubul de zahăr este, în bună măsură, altceva.
Utilizează resursele oniricului, dar se bazează pe un solid suport realist al
naraţiunii. Autorul mizează pe un joc estetic între construcţie şi
deconstrucţie, mistificare (prin inserturile de fantastic) şi demistificare (prin
analiza raţională, distructivă, a ficţiunilor misterioase). Rezultatul este un
produs narativ postmodern, cu un moderat caracter ludic. Cubul de zahăr,
niciodată perisabil sau dizolvabil, e un fel de obiect magic, ce trece de la
narator (prozatorul însuşi, aşa cum se prezintă în prima secvenţă a cărţii)
351