Anne Rice – cronicile vampirilor 3 (Regina damnatilor) - CARTE BUNA

s-au construit adevărate religii, s-au dat nume mitice unor entităţi de un vag absolut şi
astfel s-a ajuns la un mod impresionant de exprimare a combinaţiilor de credinţe
superstiţioase.
În istoria omenirii toate aceste religii n-au avut mai curând un rol negativ decât
pozitiv?
Dă-mi voie să-ţi sugerez că, oricum am interpreta istoria, noi am depăşit stadiul la
care contactul cu duhurile poate să ne fie de vreun folos. Scepticismul majorităţii
indivizilor cu privire la fantome, la medii şi la tot restul, este total justificat. Supranaturalul,
sub orice formă ar exista, nu ar trebui să se amestece în nici un fel în istoria
umanităţii.
Pe scurt, eu susţin că, în afară de mângâierea adusă vreunui suflet tulburat ici şi
colo, Talamasca strânge documente despre fenomene care nu au şi nu trebuie să aibă
nici o importanţă. Talamasca este o organizaţie interesantă. Dar nu poate să realizeze
lucruri importante.
Eu te iubesc. Îţi respect decizia. În acelaşi timp, sper că o să-ţi treacă această
pasiune, că ai să te întorci la lumea adevărată cât de curând.
Jesse cugetase îndelung înainte de a-i răspunde. Faptul că Maharet nu aprecia
ceea ce hotărâse o chinuia. Totuşi, îi era limpede că, dacă luase această hotărîre, o
făcuse şi din vina lui Maharet, care îi interzisese să se ocupe de secretele familiei, pe
când Talamasca o adoptase.
Când, în sfârşit, îi scrisese, o asigurase pe Maharet că membrii Ordinului nu-şi
făceau nici o iluzie cu privire la semnificaţia muncii lor. Îi spuseseră lui Jesse că totul
rămânea secret, că în cele mai multe cazuri nu trebuia să se aştepte nici la glorie, nici
la vreo satisfacţie palpabilă. Şi că ei erau primii care să creadă, exact ca Maharet, în
lipsa de importanţă a mediilor, duhurilor şi a fantomelor.
Dar oare nu existau milioane de oameni care credeau că descoperirile
arheologilor n-aveau nici o importanţă? Jesse o implorase pe Maharet să înţeleagă ce
mult contau toate acestea pentru ea. În final, spre propria surprindere, scrisese
următoarele rânduri:
N-am să povestesc niciodată nimic aici despre Marea Familie şi despre casa din
Sonoma sau despre lucrurile misterioase care mi s-au întâmplat acolo. Ar fi foarte
dornici să afle un astfel de mister. Eu îţi sunt loială ţie. Dar, într-o zi, te rog să-mi
permiţi să mă întorc în California, să-mi dai ocazia să vorbesc despre lucrurile pe care
le-am observat. În ultima vreme mi-au revenit în minte diverse momente petrecute
acolo. Am avut câteva vise surprinzătoare. Oricum, îmi pun toată încrederea în
judecata ta. Ai fost atât de generoasă cu mine. Nu mă îndoiesc nici o clipă de
dragostea ta. Te rog, de asemenea, să înţelegi cât de mult te iubesc şi eu.
Maharet îi răspunsese doar cu câteva rânduri:
Jesse,
Eu sunt o persoană încăpăţânată şi plină de bizarerii: aproape întotdeauna am
obţinut tot ce voiam. Din când în când, nu-mi dau seama exact ce consecinţe pot avea
actele mele asupra celorlalţi. N-ar fi trebuit să te invit niciodată în casa mea din
Sonoma; a fost un act egoist din partea mea, pentru care n-am nici o scuză. Aşa că te
rog să mă ajuţi să-mi împac conştiinţa şi uită cu desăvârşire că vizita aceea a avut loc.
Nu-ţi face griji cu privire la amintirile tale, dar nici nu te chinui să le descifrezi.
Trăieşte-ţi viaţa ca şi cum vacanţa aceea tulburătoare n-ar fi existat niciodată. Cândva