Anne Rice – cronicile vampirilor 3 (Regina damnatilor) - CARTE BUNA

De fapt, toată insula era presărată cu cadavre. Rămânând întins încă puţin, să mă
impregnez de frumuseţea din jur, am revăzut în minte satul în care fusesem înainte.
Am revăzut mizeria, acoperişurile de tablă, noroiul. Iar acum leneveam în budoarul
acesta, dacă asta era.
Şi aici se simţea moartea în jur. Noi o adusesem.
M-am ridicat din pat şi am ieşit pe terasă să mă uit peste balustrada de piatră la o
plajă de nisip alb. La orizont nu se vedea nici un continent, doar marea cu valuri
clipocitoare. Mă aflam într-un vechi palat, construit probabil cu secole în urmă,
ornamentat cu urne şi îngeraşi şi cu tencuiala uşor pătată, un palat impozant. Prin
crăpăturile obloanelor verzi de la celelalte ferestre se vedea sclipind lumina electrică.
Pe o terasă, la un nivel mai jos, se vedea o mică piscină.
Mai încolo, unde plaja se curba la stânga, era o altă clădire graţioasă, înălţată
direct pe stânci. Şi acolo muriseră oamenii. Era o insulă grecească, eram sigur; iar
marea era Mediterana.
Am stat să ascult atent şi am auzit ţipete provenind din interiorul insulei, din
spatele meu, de peste deal. Erau ucişi bărbaţii. M-am sprijinit de rama uşii. Am
încercat să-mi potolesc inima care-mi bătea nebuneşte.
Brusc, mi-am adus aminte de oribilul măcel din templul lui Azim, m-am văzut pe
mine însumi trecând ca un fulger prin turma umană, folosind raza invizibilă ca să lai
în carne vie, ca o lamă. Sete. Sau nu era decât poftă, pur şi simplu? Am revăzut în
minte mădularele rupte; trupurile care se mai încordau într-un ultim efort înainte să
cadă, feţele mânjite de sânge.
Nu eu am făcut asta, nu se poate... Dar o făcusem.
Şi-aici se simţea mirosul de la focuri, ca acelea din curtea templului lui Azim,
unde se puneau la ars cadavrele. Mirosul m-a îngreţoşat pe loc. M-am întors din nou
spre mare şi am respirat adânc aerul curat. Dacă le permit, iar îmi vor bâzâi în cap
vocile, voci venind de pe insulă, de pe alte insule şi de pe continentul apropiat.
Simţeam cum mă pândeau, cum aşteptau să mă cuprindă, zgomotele astea, am fost
obligat să le înlătur.
Apoi am auzit alte zgomote în imediata apropiere. În casă se aflau câteva femei.
Se apropiau de dormitor. M-am răsucit exact în momentul în care uşile duble s-au
deschis, iar femeile, în bluze şi fuste simple, cu basmale pe cap, au intrat în cameră.
Era un grup compus din femei de toate vârstele, atât fetişcane superbe cât şi
matroane voinice, ba chiar şi câteva bătrâne cu pielea smochinită şi părul alb.
Aduceau vaze cu flori, le puneau pe mese. Apoi, una dintre ele, o femeie zveltă cu un
gât lung, s-a apropiat şi a început să aprindă diversele lămpi cu o graţie perfect
naturală.
Parfumul sângelui lor. Cum de putea fi atât de puternic, atât de îmbătător, deşi
nu-mi era sete?
Deodată, s-au adunat toate în mijlocul camerei şi au rămas nemişcate, ca într-o
transă, cu ochii la mine, care le observam în linişte de pe terasă. Brusc, mi-am dat
seama la ce se uitau: eram tot în costumul de vampir, cu o haină neagră, cămaşă albă
şi mantie neagră ― doar că erau toate făcute zdrenţe pe mine şi stropite cu sânge.
Pielea mi se schimbase radical ― eram mai palid decât moartea, ca o stafie, de
bună seamă. Ochii îmi erau probabil mult mai strălucitori, ori poate mă lăsam eu
minţit de reacţiile lor naive. Mai văzuseră oare vreodată pe vreunul din neamul
nostru? .
Oricum... totul părea să se întâmple în vis. Toate femeile acestea cu ochi negri, cu
feţele mai degrabă măslinii şi emaciate ― până şi cele corpolente ― se adunaseră si
se uitau la mine, ca apoi, una câte una să cadă în genunchi. Vai, în genunchi! Am