Anne Rice – cronicile vampirilor 3 (Regina damnatilor) - CARTE BUNA

I se râsese în nas. Sau nu fusese băgat în seamă. O astfel de legătură între Lumea
veche şi Lumea nouă era de neconceput. Haide, haide, desene făcute acum şase mii de
ani! îl clasaseră printre "savanţii nebuni", laolată cu cei ce vorbeau de cine ştie ce
străvechi astronauţi. Sau cu cei care credeau în Atlantida sau în regatul Mu dispărut.
Discutase în contradictoriu, ţinuse conferinţe, îi implorase să-l creadă, să vină cu
el să vadă peşterile, să vadă totul cu ochii lor! Le prezentase eşantioane de pigmenţi,
rapoarte de laborator, studii amănunţite ale plantelor prezente în desene sau ale
hainelor albe purtate de gemene.
Altul ar fi renunţat. Toate universităţile şi toate fundaţiile îi întorseseră spatele.
Nu avea bani nici pentru copii. Acceptase un post de profesor, ca să îşi câştige
existenţa, iar seara scria scrisori muzeelor din lumea întreagă. În felul acesta mai
fuseseră identificate o plăcuţă de argilă la Manchester şi alta la Londra, amândouă cu
desene reprezentându-le pe gemene! Luând bani cu împrumut, se dusese să le
fotografieze. Scrisese despre ele şi articolele fuseseră publicate de nişte reviste
necunoscute. Continuase să caute.
Apoi apăruse ea, această femeie tăcută şi stranie, care îl ascultase, se uitase la
materiale şi-i făcuse cadou un papirus, descoperit la începutul secolului nostru într-o
peşteră din Egiptul Superior şi care conţinea unele dintre aceleaşi desene şi cuvintele
"Legenda gemenelor".
― V-am adus un cadou, spusese.
Apoi cumpărase vasul de la Berlin pentru el. Şi-i obţinuse tabletele de argilă din
Anglia.
Pe ea o fascinau mai cu seamă descoperirile lui din Peru. Îi oferise sume de bani
nelimitate pentru a se întoarce în America de Sud să îşi continue cercetările.
Ani şi ani în şir cercetase peşteră după peşteră pentru a găsi probe suplimentare,
vorbise cu sătenii despre miturile şi poveştile cele mai vechi, examinase oraşele în
ruină, templele, până şi vechile biserici creştine, pentru a descoperi dacă nu aveau în
construcţie pietre luate din străvechile temple păgâne.
Dar trecuseră zeci de ani şi nu mai găsise nimic.
Până la urmă, din el însuşi nu mai rămăsese decât o ruină. Până şi ea, protectoarea
lui, îi spusese să renunţe. Nu voia să-l vadă consumându-şi toată viaţa pentru asta. Să
lase cercetările astea unora mai tineri. Dar el se încăpăţânase. Era descoperirea lui!
Legenda gemenelor! Aşa că ea continuase să-i trimită bani, iar el îşi continuase
cercetările până ce, de bătrâneţe, nu mai fusese în stare să urce pe munte sau să îşi
croiască drum prin junglă.
În ultimii ani nici conferinţe nu mai ţinea decât arareori. Nu reuşea să le trezească
tinerilor studenţi interesul pentru acest mister, nici chiar arătându-le papirusul, vasul
sau tabletele de argilă. La urma urmelor, obiectele astea nu-şi găseau nicăieri locul
potrivit, nu ţineau de o perioadă clar definită. Iar grotele, oare ar mai fi fost cineva în
stare să le găsească?
Dar ea, protectoarea lui, îi rămăsese fidelă. Îi cumpărase casa asta la Rio şi făcuse
un depozit în bancă pe numele lui, care urma să-i revină fiicei după moartea lui. Cu
banii ei fuseseră plătite studiile fetei şi atâtea altele. Era ciudat că trăiau atât de fără
griji. Era ca şi cum el ar fi atins culmile succesului în cele din urmă.
― Sun-o, repetă el.
Iar începuse să se agite, pipăia cu mâinile goale fotografiile. De fapt, fiică-sa nu
se mişcase din loc. Rămăsese lângă el, privind peste umărul lui fotografiile, siluetele
gemenelor.
― Bine, tată.
Şi-l lăsă în compania cărţii.