Anne Rice – cronicile vampirilor 3 (Regina damnatilor) - CARTE BUNA

cositor, unde aprinse lumini puternice care veneau din plafon.
Pe peretele din fund era sprijinit un tablou de foarte mari dimensiuni. Imediat îşi
dădu seama că ţinea de Renaştere, poate din şcoala veneţiană. Era pictat cu tempera
pe lemn. Şi avea superbul lustru al picturilor de felul acesta, o strălucire pe care nici
un material sintetic n-o putea crea. Jos, în colţul din dreapta, se vedea titlul scris în
latină, cu litere mici romane, şi numele artistului.
"Tentaţia lui Amadeo"
de Marius
Se dădu câţiva paşi înapoi să-l studieze.
Un cor de îngeri superbi, cu aripi negre, planau deasupra unei siluete
îngenuncheate, un adolescent cu părul şaten-a-rămiu. Cerul de cobalt din spatele lui,
văzut printr-o serie de arcade, era semănat cu nori auriţi. Pardoseala de marmură din
faţa personajului avea o perfecţiune fotografică, îi simţeai răcoarea, vedeai vinişoarele
pietrei.
Dar frumuseţea picturii venea mai cu seamă de la felul în care erau tratate
personajele. Feţele îngerilor erau modelate cu o extremă precizie, hainelor lor în
culori pastelate şi aripilor negre nu le lipsea nici un detaliu. Iar băiatul, băiatul era, pur
şi simplu, viu! în ochii lui căprui strălucea o lumină care trecea dincolo de pânză!
Pielea părea uşor umedă. Dădea impresia că avea să se mişte sau să vorbească în clipa
următoare.
De fapt, tabloul era prea realist pentru a aparţine Renaşterii. Figurile erau
speciale, nu idealizate. Unii îngeri păreau că se amuză, alţii că se întristează. Materialul
hainei şi al jambierelor băiatului era prea realist redat. Se puteau vedea până şi
unele cârpituri, o mică ruptură şi praful de pe o mânecă. Şi încă alte amănunte de
acelaşi gen: pe pardoseală, ici şi colo, se vedeau frunze uscate, iar într-o parte erau
abandonate pe jos, fără nici o motivaţie, două pensule.
― Cine este acest Marius? şopti ea.
Numele nu-i spunea nimic. Niciodată nu mai văzuse un tablou din şcoala italiană
cu atâtea elemente tulburătoare. Îngeri cu aripi negre...
David nu-i răspunse. Îi arătă cu degetul adolescentul.
― Pe băiat aş dori să-l observi mai atent, spuse el. Nu el este adevăratul subiect
al studiului pe care îl vei întreprinde, dar reprezintă o importantă legătură.
Subiectul? Legătura... Era prea captivată de tablou.
― Priviţi, sunt acolo în colţ şi nişte oase, oase de om pe care s-a depus praful, de
parcă le-ar fi măturat cineva din cale. Dar ce vor să însemne toate astea?
― Da, murmură David. Când se foloseşte cuvântul "tentaţie" e de obicei vorba de
diavoli care înconjură un sfânt.
― Întocmai, răspunse ea. Iar meşteşugul artistului este excepţional. Cu cât se uita
mai mult la tablou, cu atât se simţea mai tulburată. De unde aveţi tabloul acesta?
― Ordinul a făcut achiziţia aceasta cu câteva secole în urmă. Emisarul nostru de
la Veneţia l-a salvat dintr-o casă arsă care dădea spre Canal Grande. Vampirii sunt
veşnic asociaţi cu incendiile, apropo. Este arma lor obişnuită când se războiesc între
ei. Totdeauna au loc incendii. În Interviu cu un vampir sunt descrise câteva, dacă îţi
aminteşti. Louis dă foc unei case din New Orleans când încearcă să-l distrugă pe
creatorul şi mentorul lui, Lestat. Mai târziu, acelaşi Louis dă foc Teatrului Vampirilor
la Paris, după moartea Claudiei.
Moartea Claudiei... Jesse simţi fiori pe şira spinării şi se surprinse tresărind.
― Dar priveşte cu atenţie acest adolescent, spuse David. Despre el discutăm