Anne Rice – cronicile vampirilor 3 (Regina damnatilor) - CARTE BUNA

un nemuritor! Ei bine, ea o să fie acolo la ora exactă; călătoria ei se apropia de sfârşit.
Nu mai simţea durerea de a-i pierde pe David, pe Aaron şi pe toţi ceilalţi pe care
îi iubise. N-o mai durea nici pierderea Marii Familii. Le era însă la toţi recunoscătoare.
Totuşi, David avea, probabil, dreptate. Poate că ea era aceea care nu
accepta adevărul crud şi înfricoşător despre toate acestea, care se lăsa purtată de amintiri
şi de fantome, care era prinsă în mrejele palidelor creaturi care formau materialul
viselor si al nebuniei.
Parcă înainta spre casa fantomă a lui Stanford White, fără să-i pese cine o
locuieşte. Ştia c-avea să fie bine venită. În definitiv, de când se ştia, încercau să o facă
să priceapă asta.
Khayman
FIICA lui Maharet. Jessica. Khayman fu luat pe nepregătite de acest mesaj.
Protecţie pentru fiica lui Maharet. Trebuie să plece din sala aceasta cu orice preţ.
Se scutură, îşi ascuţi simţurile. Până acum îl ascultase din nou pe Marius, care
încerca în continuare să-i destupe urechile lui Lestat, ocupat acum cu machiatul în faţa
unei oglinzi sparte, în culise. Dar ce putea să-nsemne acest mesaj? Fiica lui Maharet?
Jessica?
Un mesaj care se referea în mod clar la o muritoare.
Îl percepu din nou, venea pe neaşteptate de la un spirit extrem de puternic care
nu-şi voalase însă gândurile: Ai grijă de Jesse! Reţine-o pe Mamă... Dar cuvintele nu
erau, de fapt, rostite ― era doar o imagine fulgurantă, o ploaie de lumină.
Khayman îşi plimbă privirea lent pe la balcoanele de vizavi, pe deasupra
parterului aglomerat. Undeva departe, într-un colţ îndepărtat al oraşului, rătăcea un
vârstnic căruia îi era cumplit de frică de regină, dar care dorea totuşi să o vadă cu
ochii lui. Venise aici cu gândul că avea să dispară, dar voia să-i cunoască faţa în acea
ultimă clipă.
Khayman închise ochii, ca să gonească imaginea aceasta.
Auzi din nou mesajul. Jessica, Jessica mea. Şi dincolo de acest vaier, conştiinţa
că venea de la Maharet! O văzu brusc, cu un nimb de dragoste în jur, sclipitoare, la fel
de albă ca el însuşi. Simţi o durere absolut insuportabilă. Se rezemă la loc de spătarul
de lemn şi-şi plecă o clipă capul. Apoi îşi plimbă iarăşi privirea peste tavanul din bare
de oţel, unde se încolăceau tot felul de cabluri electrice şi proiectoarele cilindrice din
fier. Unde eşti?
PARTEA A DOUA
NOAPTEA DE HALLOWEEN
Puţine lucruri sunt azi
mai vrednice de preţ
decât înţelesul
rostului Substanţei.
Însă o albină, o albină vie,