Anne Rice – cronicile vampirilor 3 (Regina damnatilor) - CARTE BUNA

STAN RICE
din "Texas Suite"
Some Lamb (1975)
DEŞI îi îngheţaseră mâinile de la vântul rece, Baby Jenks mări viteza motocicletei
Harley Davidson până peste sută. Împlinise paisprezece ani vara trecută când i-o
făcuseră, când devenise un cadavru viu şi n-avea decât vreo patruzeci de kilograme în
total. De-atunci nici nu se mai pieptănase, nu era nici o nevoie, iar codiţele ei blonde
fluturau în vânt peste jacheta de piele neagră. Aplecată pe ghidon, încruntată şi cu
gura îmbufnată, avea un aer răutăcios şi inteligent. Ochii ei mari şi albaştri erau
inexpresivi.
In căşti îi urla Vampirul Lestat, aşa încât nu percepea nimic altceva decât vibraţia
motocicletei enorme de sub ea şi înnebunitoarea senzaţie de singurătate care o însoţise
de când părăsise oraşul Gun Barrel, cu cinci nopţi în urmă. Mai era şi un vis care o tot
sâcâia, un vis care se repeta cu regularitate în fiecare noapte, înainte de-a se trezi din
somn.
În visul acela erau două roşcovane gemene, două persoane arătoase, apoi
începeau toate acele lucruri oribile. Nu-i plăcea deloc visul acesta şi, în plus, simţea
că înnebuneşte de atâta singurătate.
Banda cu Colţi nu-i ieşise în întâmpinare la sud de Dallas, aşa cum se
înţeleseseră. Două nopţi îi aşteptase lângă cimitir, apoi îşi dăduse seama că ceva,
foarte, foarte grav se întâmplase. N-ar fi pornit ei spre California fără ea. Mergeau să-l
vadă pe Vampirul Lestat în concert, dar aveau tot timpul. Nu, ceva era, cu siguranţă,
în neregulă. Aşa simţea ea.
Chiar pe vremea când era muritoare, Baby Jenks avea tot felul de presimţiri.
Iar acum, că făcea parte din rândul morţilor, darul ei sporise de vreo zece ori. Ştia
că Banda cu Colţi e în mare primejdie. Killer şi cu Davis n-ar fi părăsit-o niciodată.
Killer îi spusese chiar că o iubeşte. De ce naiba ar fi transformat-o dacă n-ar fi fost
aşa? Fără el şi-ar fi găsit moartea la Detroit.
Sângera cumplit, doctorul făcuse bine treaba şi fătul nu mai exista, dar şi ea avea
să moară, căci îi tăiase ceva pe dinăuntru, numai că ei nici nu-i păsa, din cauza heroinei
luate. Apoi se-ntâmplase chestia aceea ciudată. Se ridicase până la tavan şi îşi
privise corpul rămas jos! Şi nu era din cauza drogului. Avea impresia că o mulţime de
lucruri noi aveau să i se întâmple.
Între timp, jos în cameră, apăruse Killer, şi de sus, unde plutea ea, îşi dăduse
seama că era un Mort. De bună seamă că pe atunci habar n-avea cum îşi zicea. Ştia
doar că tipul acela nu era în viaţă. Purta blugi negri, avea părul negru şi ochi negri
enormi. Pe spatele bluzonului de piele scria "Banda cu Colţi". Se aşezase pe marginea
patului, lângă corpul ei, şi se aplecase peste ea.
― Ce drăguţă poţi să fii, mititico! îi zisese.
Exact vorbele proxenetului care o pusese să îşi împletească părul în codiţe şi să îl
prindă cu agrafe colorate înainte de-a o trimite să facă trotuarul.
Şi-apoi, vruuum! Era înapoi în corpul ei şi se umpluse de ceva mai fierbinte şi
mai bun decât orice drog şi-l auzise spunându-i:
― N-o să mori, Baby Jenks, n-ai să mai mori niciodată! Iar ea avea dinţii înfipţi
în gâtul lui şi, ah, parcă era în paradis!
Dar cum rămânea cu partea despre nemurire? Acum nu mai era atât de sigură.
Când o ştersese din Dallas val vârtej, abandonând definitiv speranţa de a regăsi
Banda cu Colţi, văzuse cum arsese până-n temelie casa de pe Bulevardul Elveţian,
unde le era adăpostul. Toate geamurile erau sparte. La fel se petrecuseră lucrurile şi la