Anne Rice – cronicile vampirilor 3 (Regina damnatilor) - CARTE BUNA

flăcările să-i cureţe mâinile, să ardă sângele şi resturile inimii sfâsiate de pe ele.
Flăcările nu erau nici pe departe la fel de fierbinţi ca sângele din venele ei. Când
simţi, în cele din urmă, o uşoară durere, un vag semnal că se produsese curăţirea, se
îndepărtă de foc şi îşi privi mâinile albe, imaculate.
Dar trebuia să părăsească locul acesta. Se simţea cuprinsă de furie, de noi
resentimente. Marius avea nevoie de ea. Primejdie. Semnalul de alarmă îi parveni din
nou, mai puternic decât înainte, căci sângele pe care-l absorbise o transforma într-un
receptor mai puternic. Se părea că semnalul nu venea de la o singură persoană. Era ca
o împletire de voci, ca ecoul unor cunoştinţe comune. I se făcu teamă.
Cu ochii împăienjeniţi de lacrimi, îşi goli mintea de orice gând. Ridică delicat
braţele, numai braţele. Ascensiunea începu. Fără nici un sunet, rapid, invizibilă pentru
ochii muritorilor, la fel ca vântul.
Sus, deasupra templului, trupul îi trecu printr-un fuior subţire de ceaţă. Gradul de
luminozitate o uimi. Peste tot alb sclipitor. Iar jos, peisajul crenelat al vârfului de
munte şi al gheţarului orbitor, continuând cu petele întunecate ale pădurilor şi ale
văilor. Cuibărite ici şi colo se zăreau ciorchini de lumini şi se desenau la întâmplare
sate şi oraşe. Ar fi putut să rămână ore întregi să privească acest spectacol. Dar în
câteva secunde un alt nor acoperi totul. Şi iar era singură în faţa stelelor.
Stelele ― dure, sclipitoare ― păreau să o îmbrăţişeze de parcă ar fi fost de-a lor.
Dar, de fapt, stelele n-aveau nevoie de nimeni şi de nimic. Se simţi terorizată. Apoi fu
cuprinsă de o profundă tristeţe care semăna, în definitiv, foarte bine cu bucuria. Gata
cu lupta, gata cu chinurile.
Parcurgând cu privirea toate constelaţiile în splendida lor defilare, îşi încetini
ascensiunea şi îndreptă amândouă braţele spre apus.
Răsăritul soarelui era cu nouă ore în urma ei. Astfel, îşi începu călătoria,
împotriva sensului de înaintare a soarelui, galopând în acelaşi timp cu noaptea, spre
cealaltă parte a globului.
4
ISTORIA LUI DANIEL,
IUBITUL DIAVOLULUI,
SAU TÂNĂRUL DIN INTERVIU CU UN VAMPIR
Ce sunt aceste umbre pe care le-aşteptăm,
crezând că într-o seară vor coborî din ceruri
cu limuzina?
Trandafirul,
deşi el ştie,
nu are limbă
să poată vorbi
Partea muritoare din mine râde.
Nu e tot una codul cu mesajul.
Şi ce e altceva un înger
de nu-i nălucă travestită?
STAN RICE
din "Of Heaven"