Anne Rice – cronicile vampirilor 3 (Regina damnatilor) - CARTE BUNA

Apoi arătă spre harta lumii ce se întindea pe tot peretele sudic, în spatele ei.
Jesse urmărea procesiunea luminiţelor care clipeau pe hartă, pornind din
Palestina, răspândindu-se peste toată Europa şi-n jos, în Africa, apoi în Asia şi, în
sfârsit, pe cele două continente ale Lumii Noi. Nenumărate luminiţe strălucitoare, de
culori diferite, pe care Jesse, lăsându-le în mod deliberat să-i tulbure vederea, încerca
să le interpreteze cu exactitate. Văzu, de asemenea, că pe sticla care acoperea harta
tridimensională cu toţi munţii, câmpiile şi văile, erau înscrise cu litere aurite numele
vechi ale continentelor şi mărilor.
― Aceştia sunt descendenţii mei, spuse Maharet, descendenţii lui Miriam, care a
fost fiica mea şi a lui Khayman, şi ai poporului meu, al cărui sânge curgea în venele
mele, ca şi în cele ale lui Miriam. Arborele urmează linia maternă, cum puteţi
observa, de acum şase mii de ani.
― Inimaginabil! şopti Pandora.
Era pe punctul de a plânge. Câtă frumuseţe poseda a-ceastă persoană înaltă şi
melancolică, frumuseţe care a-mintea de căldura covârşitoare ce existase în natura ei
înainte. Părea să sufere din cauza acestei revelaţii care-i a-mintea de tot ce pierduse cu
atâta vreme în urmă.
― Nu este decât o familie de muritori! spuse blând Maharet. Totuşi, nu este nici
o naţie de pe pământ care să nu aibă câţiva descendenţi din ea, iar urmaşii copiilor de
sex masculin, tot din sângele nostru, dar pe care i-am lăsat în afara cronicii, există cu
siguranţă, în număr egal cu cei pomeniţi aici pe nume. Mulţi au pornit spre marile
câmpii ale Rusiei, au trecut în China şi spre Japonia şi le-am pierdut urma. Multora leam
pierdut urma peste secole, din diverse motive. Cu toate acestea, descendenţii lor
figurează pe hartă! Nu există popor, rasă sau ţară care să nu conţină membri ai Marii
Familii. Marea Familie este arabă, evreiască, englezească, africană, indiană, mongolă,
japoneză şi chineză. Pe scurt, Marea Familie este familia umanităţii.
― Aşa e, spuse Marius. Era remarcabil să-l vezi pe Marius emoţionat, cu obrajii
coloraţi de o roşeaţă umană, cu o lumină atât de subtilă în ochi încât rămânea
indescriptibilă. O familie şi toate familiile... spuse el.
Se îndreptă spre enorma hartă şi ridică mâinile spre ea, să urmărească cu degetul
mersul luminiţelor peste relieful modelat cu grijă.
Brusc, Jesse se simţi cuprinsă din nou de atmosfera acelei nopţi de demult, apoi
amintirile ce ajunseseră fulgerător de iute la suprafaţă se stinseră în mod inexplicabil,
ca şi cum nu mai aveau importanţă. Acum era în posesia tuturor secretelor; se afla din
nou în această cameră.
Se apropie de pereţii acoperiţi de desenele delicate în cerneală neagră. Privi
nenumăratele nume scrise cu litere minuscule; se retrase iar şi urmări doar o ramură,
subţire şi delicată, care se ridica spre tavan printr-o sută de întretăieri şi răsucituri.
Prin tulbureala tuturor visurilor ei acum împlinite simţi cum urcă în ea o dragoste
profundă pentru toate acele suflete care făcuseră parte din Marea Familie pe care o
cunoscuse; se gândi la misterul moştenirii ce-i revenea, la intimitatea relaţiei.
Momentul era rupt din timp; îl trăi în linişte, fără să-i vadă pe cei din noul ei neam din
jur, aceşti splendizi nemuritori, unul mai tăcut decât altul.
Pentru ea ceva din lumea reală rămânea încă viu, ceva care-i producea o mare
uimire şi durere, dar poate şi cea mai subtilă formă de dragoste de care era capabilă. I
se păru pentru o clipă că naturalul şi supranaturalul ar fi putut fi egale în mister. Egale
în putere. Că toate miracolele pe care le puteau realiza nemuritorii nu aveau o
strălucire mai mare decât miracolul acestei enorme, dar simple, cronici. Marea
Familie.
Ridică o mână, parcă fără voia ei, iar brăţara lui Mael, pe care n-o mai părăsea,