Anne Rice – cronicile vampirilor 3 (Regina damnatilor) - CARTE BUNA

Râs scurt, catifelat.
― Iar începi? Cât de umană trăsătură. Ori mă supra-apreciezi, ori mă
subestimezi. Rareori nimereşti adevărul.
― Ce să fac? Sunt echipat cu instrumente defectuoase. Celulele trupului meu
sunt supuse unui proces de deteriorare permanentă, numit îmbătrânire...
― S-au adunat la San Francisco. Se înghesuie în salonul din spate al unei taverne
numită Fiica lui Dracula. Poate că ştiu ce se întâmplă, deoarece o ştiu alţii, fiecare
minte puternică culege imagini de la altele şi le transmite, conştient sau inconştient.
Poate că unul dintre martori telegrafiază imaginea spre ceilalţi. N-aş putea să spun
exact cum se întâmplă. Gânduri, sentimente, voci, sunt, pur şi simplu, prezente.
Circulă pe reţea. Unele sunt clare, altele estompate. Din când în când avertismentul le
întrece pe toate. Primejdie. Ca şi cum orice transmisie din lumea noastră s-ar
întrerupe pentru o clipă. Apoi celelalte voci îşi reiau discursul.
― Dar ce-i cu Lestat? Unde e Lestat?
― N-a fost decât zărit ici şi colo. Nimeni n-a reuşit să-i prindă urma până la
bârlog. E prea inteligent să permită aşa ceva. Dar îi tachinează pe toţi. Traversează
într-o viteză nebună San Francisco într-o maşină Porsche neagră. S-ar putea ca el nici
să nu ştie ce se întâmplă.
― Cum explici asta?
― Puterea de comunicare variază. Când asculţi gându-rile celorlalţi, poţi, la
rândul tău, să fii ascultat. Lestat se ascunde. Poate a tăiat orice contact cu noi ceilalţi.
― Dar gemenele? Femeile din vis, ele cine sunt?
― Asta nu ştiu. Nu toţi au avut visele astea. Dar mulţi au aflat de ele şi cu toţii
par să se teamă de ele, cu toţii sunt convinşi că, într-un fel sau altul, Lestat e de vină.
Că Lestat e la originea a tot ce se întâmplă.
― Un adevărat demon printre demoni, râse încetişor Daniel.
Dând uşor din cap, Armand se arătă de acord, cu tristeţe, cu gluma lui. Aproape
că lăsă să-i scape un zâmbet.
Iar tăcere. Zgomot de motoare.
― Înţelegi ce-ncerc să spun? Peste tot în lume, cei din neamul nostru au fost
atacaţi, în afară de acolo.
― Acolo unde se află Lestat.
― Exact. Doar că distrugătorul se deplasează cam la întâmplare. Se pare că
trebuie să se afle în apropiere de ceea ce vrea să distrugă. S-ar putea să aştepte
momentul concertului pentru a termina ce a început.
― Pe tine nu te poate distruge. Altfel, ar fi făcut-o deja...
Râsul acela scurt, uşor batjocoritor, aproape inaudibil. Poate comunica şi râsul
prin telepatie?
― Încrederea ta în mine mă emoţionează, ca de obicei, dar nu e momentul să cazi
în admiraţie pentru mine. Această forţă nu poate chiar totul. Nu se mişcă chiar cu
viteza luminii. Trebuie să înţelegi ce am hotărât. Ne ducem după Lestat, pentru că nici
un alt loc nu e sigur în momentul de faţă. Vampirii izolaţi au fost descoperiţi în
locurile cele mai ascunse şi transformaţi în cenuşă...
― Şi pentru că vrei să fii cu Lestat. Nici un răspuns. Ştii bine că asta vrei, de fapt.
De-abia aştepţi să-l revezi. Vrei să fii pe-aproape dacă are nevoie de tine. Dacă cumva
izbucneşte o bătaie... Nici un răspuns. Iar dacă Lestat e la origine, poate că tot el va
reuşi să şi oprească totul.
Armand tot nu răspunse. Părea încurcat.
― E mult mai simplu decât atât, spuse el, în sfârşit. Simt obligaţia să mă duc.
Avionul părea să fie un obiect ce plutea pe o spumă de zgomot. Daniel se uita