Anne Rice – cronicile vampirilor 3 (Regina damnatilor) - CARTE BUNA

mişcare.
Dar ea se oprise brusc. Ceva dădea târcoale pe-afară. Rămase nemişcată la
marginea terasei. Era ceva. Îi era teamă şi să înainteze, şi să se întoarcă în casă.
― Ce-i cu tine? o întrebă el în şoaptă.
Ce întuneric era pe-aicea, cu copacii ăştia imenşi şi casele astea mari, care parcă
erau toate bântuite de fantome, iar ea auzea ceva, ceva foarte uşor... ca o răsuflare.
Ceva de genul acesta.
― Baby Jenks! Grăbeşte-te!
― Dar unde ne ducem? îl întrebă ea.
Acum percepea ceva aproape ca un sunet.
― În unicul loc unde putem merge. La el, draga mea, la Lestat. El e acolo, la San
Francisco, ne aşteaptă, el n-a păţit nimic!
― Daaa? spuse ea, uitându-se la strada întunecată ce se deschidea în faţă. Bun,
mergem în căutarea lui Lestat. Până la motocicletă nu mai erau decât zece paşi. Sări
pe ea, Baby Jenks. Altfel, el pleacă fără tine. Să nu faci una ca asta, ticălosule, nu te
atinge de motocicleta mea!
Dar acum sunetul acela se auzea clar, Baby Jenks nu mai auzise în viaţa ei ceva
asemănător. E drept că devenit Mort, auzeai o grămadă de chestii. Auzeai trenurile la
nu ştiu câţi kilometri sau auzeai ce îşi spuneau oamenii în avioanele care zburau pe
deasupra capului.
Mortul celălalt auzi şi el zgomotul. Nu, auzi gândul ei despre sunetul acela.
― Ce-i asta? şopti el.
Iisuse, şi el era speriat. Iar acum şi el auzi.
O trase după el pe trepte. Ea se poticni şi aproape căzu, dar el o ridică şi o puse pe
motocicletă.
Zgomotul se înteţise. Era sacadat, ca o muzică. Acum devenea atât de asurzitor,
că nu mai auzea nici ce-i spunea Mortul de lângă ea. Porni motorul, răsuci mânerele
ghidonului ca să-i dea motorului benzină, iar celălalt era deja urcat pe locul din
spatele ei. Doar că zgomotul era atât de puternic acum, Iisuse, că nici nu mai putea
gândi. Nici motorul motocicletei nu se mai auzea!
Se uită în jos, încercând să vadă ce naiba se-ntâmpla, dacă începuseră să meargă,
deoarece nici măcar de asta nu îşi mai dădea seama. Apoi se uită în sus şi pricepu că
se uita direct spre sursa vacarmului. Era dincolo de copaci, în întuneric.
Mortul sărise de pe motocicletă şi bolborosea ceva la adresa Figurii aceleia, de
parcă o vedea. Nici gând, se uita de jur împrejur, ca un nebun care vorbeşte de unul
singur. Dar ea n-auzea ce spune. Ea simţea doar o prezenţă, simţea că-i priveşte
cineva şi că băiatul îşi răcea gura de pomană!
Sări şi ea de pe motocicletă, care căzuse pe o parte. Zgomotul se opri. Apoi îi
răsunară timpanele.
― ... tot ce doreşti! spunea Mortul de lângă ea, orice, doar spune ce, o să facem
tot ce doreşti! Suntem slugile tale...!
Apoi fugi de lângă Baby Jenks, aproape să o dea jos, şi îndreptă motocicleta.
― Hei, strigă ea, dar în clipa în care pornea spre el, îl văzu cum izbucneşte în
flăcări şi cum începe să ţipe.
Apoi fu rândul ei să ţipe. Urla şi iar urla. Mortul, în flăcări, se zvârcolea în cercuri
pe pământ. În spatele ei, explodă adăpostul. Simţi căldura pe spate. Văzu cum săreau
în aer tot felul de chestii. Cerul se luminase de parcă erau în plină zi.
Ah, sfinte Iisuse, fă să rămân în viaţă, fă să rămân în viaţă!
Un crâmpei de secundă se gândi că-i crăpase inima. Avu intenţia să se uite în jos
să vadă dacă i se crăpase pieptul şi dacă inima îi scuipa sângele afară, ca o lavă topită