Anne Rice – cronicile vampirilor 3 (Regina damnatilor) - CARTE BUNA

împreunate şi proptite de buza de jos, umedă. Voia să obţină ceva de la ea. Nu se mai
vedea nici urmă de dispreţ sau de maliţie.
― E un avertisment, spuse el. Apare tot timpul, trece ca un ecou printr-un lanţ de
receptori-transmiţători care-l percep fiind mai aproape de locul de unde izvorăşte,
departe de-aici. Zice că suntem cu toţii în primejdie. Apoi e urmat de un strigăt de
ajutor, care e mai slab. Cere ajutor ca să încerce să îndepărteze primejdia. Dar acest
strigăt nu arată că ar fi prea sigur de el. Ţine mai cu seamă ca avertismentul să fie luat
în seamă de noi toţi.
― Şi care sunt cuvintele?
El ridică din umeri.
― Nu le-am ascultat. Nu mă interesează.
― Ah! exclamă ea şi-i întoarse spatele.
Îl auzi cum se apropia de ea, îi simţi mâinile pe umeri.
― Acum trebuie să-mi răspunzi tu la o întrebare, spuse el. O întoarse spre el.
Ceea ce mă preocupă pe mine e visul despre gemene. Ce sens are visul acesta?
Visul despre gemene. Nu avea răspuns la întrebarea lui. Întrebarea nu avea nici
un sens pentru ea. Nu avusese nici un vis ca acesta.
El o privea în tăcere, de parcă o credea mincinoasă. Apoi vorbi din nou, foarte
lent, pândindu-i reacţiile.
― E vorba de două femei cu păr roşu. Li se întâmplă lucruri oribile. Îmi apar în
vis chiar înainte de-a mă trezi. Le văd violate în faţa unei mulţimi, într-o adunare. Nu
ştiu nici cine sunt, nici unde are loc violul. Şi nu sunt singurul care îşi pune întrebări.
Prin lumea întreagă sunt şi alţi zei ai întunericului care au visul acesta şi care ar vrea
să ştie de ce.
Zei ai întunericului! Nu suntem nici un fel de zei, gândi ea cu dispreţ.
El zâmbi. Locul în care se găseau nu era oare un templu? Oare nu ajungeau până
la ea gemetele credincioşilor? Nu simţea şi ea parfumul sângelui lor?
― Nu ştiu nimic despre femeile acestea, îi spuse ea. Gemene cu păr roşu. Nu. Îi
atinse degetele cu un gest aproape seducător. Azim, nu mă chinui. Eu vreau să-mi
vorbeşti despre Marius. De unde vine strigătul lui?
Simţea cât de tare l-ar urî imediat dacă nu-i spunea acest secret.
― De unde? o întrebă el provocator. Tocmai aici e miezul problemei, nu-i aşa?
Crezi că ar îndrăzni să ne spună unde e sanctuarul Mamei şi al Tatei? Dacă aş crede
asta, i-aş răspunde, cum să nu, imediat, zău că da. Mi-aş lăsa şi templul ca să mă duc
să-l caut. Doar că nu poate păcăli pe nimeni. Ştiu bine că mai degrabă s-ar lăsa nimicit
decât să comunice unde e sanctuarul.
― De unde provine strigătul? întrebă ea din nou cu răbdare.
― Ce-i cu visele astea? spuse el, înnegrindu-se de furie. Visul despre gemene,
asta vreau să mi se explice!
― Ţi-aş explica cine sunt şi ce vor dacă aş şti ceva.
Se gândi la cuvintele cântecelor lui Lestat. Cântece despre Cei Ce Trebuie Păziţi
şi despre criptele din subsolurile oraşelor europene, cântece despre căutări şi tristeţe.
Nimic despre gemenele roşcate, nimic...
Furios, îi făcu semn să se oprească.
― Lestat! spuse el cu dezgust. Nu-mi aminti de tipul acesta infam. De ce n-a fost
încă distrus? Sunt oare toţi zeii întunericului cufundaţi în somn, ca Mama şi Tata? O
privi, plin de bănuieli. Iar ea aşteptă. Bine, te cred, spuse el, în fine. Mi-ai spus tot ce
ştii?
― Desigur.
― Eu îmi închid urechile la tot ce vine de la Marius, ţi-am zis. Hoţul Mamei şi al