Anne Rice – cronicile vampirilor 3 (Regina damnatilor) - CARTE BUNA

microscopice în pântecele muritoarelor. Adevărul este că din această pereche
venerabilă ne tragem şi că, ne place sau nu, sunt destule motive să credem că toate
puterile minunate, de care nu ne putem lipsi, purced din trupul unuia dintre ei doi.
Asta înseamnă că, dacă Akasha şi Enkil intră mână-n mână într-un cuptor încins,
ardem şi noi o dată cu ei. Iar dacă ei se fac praf şi pulbere, şi noi suntem spulberaţi!
Nu ne lipseşte însă nădejdea. Cei doi nu s-au clintit din loc de mai bine de
cincizeci de secole! Da, da, chiar aşa! Lăsând, bineînţeles, deoparte afirmaţia
neruşinată a lui Lestat, după care el i-ar fi trezit pe amândoi cântându-le din vioară la
picioarele tronului. Dacă însă nu ţinem seama de povestirea lui smintită, după care
Akasha l-ar fi prins în braţe şi l-ar fi împărtăşit cu sângele ei, sângele nostru cel dintâi,
rămân totuşi unele lucruri mai demne de crezare, întărite de istorisiri din vechime,
anume că cei doi nici măcar n-au mai clipit încă dinainte de prăbuşirea Imperiului
Roman. Tot timpul acesta au stat într-o criptă, aşezaţi acolo de către Marius, un
străvechi vampir roman, care ştie, fără îndoială, ce e bine pentru noi toţi. Şi tocmai el
este cel care i-a cerut lui Lestat să nu dezvăluie în ruptul capului taina.
O persoană de încredere cam necredincioasă, acest Lestat. Care să fie rostul
cărţii, al discului, al filmelor, al concertului? Aproape imposibil să afli cum îi merge
mintea ticălosului ăstuia, însă un lucru e limpede: când vrea să facă ceva, nu se lasă
până n-o scoate la capăt. La urma urmelor, nu-i el acela care a făcut vampir un copil?
Ba şi pe propria lui mamă, pe Gabrielle, care ani de zile după asta i-a fost iubită.
Diavolul ăsta împieliţat şi-ar pune ochii până şi pe papa de la Roma, doar ca să îşi
facă un hatâr!
Cam asta e; Louis, un filosof vagabond, de care nici unul dintre noi n-a fost în
stare să dea, a dezvăluit pentru nenumăraţi străini cele mai ascunse taine ale moralei
noastre. Iar Lestat a cutezat să ne dea pe faţă istoria, făcând în acelaşi timp paradă de
darurile sale supranaturale în faţa marelui public de muritori.
Urmează întrebarea: De ce n-au dispărut încă aceşti doi nelegiuiţi? De ce nu i-am
şters de pe faţa pământului? Primejdia pe care o reprezintă pentru noi hoarda
nesfârşită a muritorilor nu e nici pe departe de neocolit. Sătenii nu sunt încă la uşa
castelului cu torţe aprinse în mâini, ameninţând să dea foc la tot ce întâlnesc în cale.
Dar monstrul caută cu lumânarea o schimbare a atitudinii muritorilor. Şi chiar dacă
noi suntem mult prea înţelepţi ca să mai punem paie pe foc şi astfel să-i creadă unii şi
alţii scornelile, obrăznicia asta întrece orice măsură. Nimic nu-l poate scăpa de
pedeapsă.
Alte observaţii: Dacă povestea lui Lestat e adevărată ― şi mulţi sunt cei care jură
că aşa ar fi, fără să fie în stare să spună pe ce li se bizuie credinţa ― n-ar fi oare cu
putinţă ca Marius, cel în vârstă de două mii de ani, să vină şi să-l pedepsească pe
Lestat pentru neascultare? Sau poate că regele şi regina, de-or avea urechi de auzit, se
vor trezi chiar ei ascultând cum li se repetă numele la nesfârşit pe toate undele radio
de jur împrejurul planetei. Şi ce se va întâmpla în cazul acesta cu noi? O să prosperăm
sub noul lor regim? Sau vor hotărî ziua distrugerii totale? Oricum, n-am putea ocoli
toate astea dacă l-am distruge rapid pe Lestat?
Planul, prin urmare: Distrugeţi-l pe Lestat împreună cu banda lui de îndată ce ar
îndrăzni să se arate! Distrugeţi-i pe toţi cei care-i jură credinţă!
Un avertisment: E cu neputinţă să nu se afle prin jurul nostru vechi băutori de
sânge. Fiecare dintre noi îi va fi zărit uneori sau le va fi simţit prezenţa. La urma
urmelor, dezvăluirile lui Lestat nu doar că ne tulbură, dar mai şi dau la iveală anume
porniri oarbe din noi. Şi e sigur că ajutaţi de puterile lor nemăsurate, celor vârstnici nu
le scapă nimic din muzica lui Lestat. Ce făpturi străvechi, cumplite, cunoscându-ne
trecutul, atrase de cine ştie ce ţintă sau doar de pofta de-a se face cunoscute, s-or fi