Anne Rice – cronicile vampirilor 3 (Regina damnatilor) - CARTE BUNA

mici istorii, lucru care contribuise la sentimentul că fusese iubită.
Până la urmă, fusese recunoscută de Maharet, care o identificase drept unica
supravieţuitoare a familiei Reeves din Carolina de Sud; o luase cu ea la New York şi o
plasase în familia unor veri de departe, care aveau alt nume şi care veneau din altă
regiune. Astfel, Jesse crescuse într-un apartament somptuos care se întindea pe două
etaje, într-o clădire de pe bulevardul Lexington, cu Maria şi Matthew Godwin drept
părinţi, care-i oferiseră nu numai dragostea lor, dar şi tot ce-şi putea dori. Până la
doisprezece ani dormise în cameră cu o dădacă englezoaică.
Nu-şi amintea când aflase că mătuşa ei, Maharet, îi oferise o avere, că putea
merge la orice universitate şi putea să îşi aleagă orice carieră ar fi dorit. Matthew
Godwin era doctor, Maria fusese dansatoare şi profesoară de dans; amândoi erau
foarte sinceri în iubirea pentru ea, în dorinţa de a fi împreună. Era fiica lor, fiica pe
care şi-o doriseră dintotdeauna; anii scurşi împreună fuseseră fericiţi, bogaţi.
Maharet începuse să-i scrie încă de când de-abia învăţa să citească. Scrisorile ei
erau minunate, adesea pline de ilustrate colorate şi de bancnote ciudate venind din
ţările pe unde trăia Maharet. Jesse avea un sertar plin de rupii şi de lire italiene înainte
de-a împlini şaptesprezece ani. Ce era mai important era că avea o prietenă în
Maharet, care-i răspundea la orice rând pe care-l scria cu dragoste şi deosebită atenţie.
Maharet îi indica ce să citească, o încuraja să facă muzică şi să picteze, îi aranja
vacanţe de vară în Europa şi, în cele din urmă, înscrierea la Universitatea Columbia,
unde Jesse începuse să studieze limbile şi civilizaţiile vechi.
Maharet îi aranja vizite la verii europeni de fiecare Crăciun: în Italia, la familia
Scartino, bancheri ce locuiau într-o vilă de lângă Siena; la Paris, la familia Borchardt,
ceva mai modestă, unde era primită cu urale de tribul numeros, dar vesel.
În vara când împlinise şaptesprezece ani mersese la Viena să cunoască ramura de
ruşi emigraţi din familie, tineri intelectuali şi muzicieni plini de entuziasm pe care îi
adorase. Apoi mersese în Anglia, pentru a-i cunoaşte pe cei din ramura engleză a
familiei Reeves, veri direcţi ai celor din Carolina de Sud, care părăsiseră Anglia cu
secole în urmă.
La optsprezece ani îşi vizitase verii Petralona, greci bogaţi, cu figuri exotice, în
vila lor de pe insula Santorini. Aceştia trăiau într-un lux aproape feudal, înconjuraţi de
servitori ţărani. La venirea ei, organizaseră, cu spontaneitate, o croazieră pe iahtul lor
personal, ca s-o plimbe la Istanbul, Alexandria şi în Creta.
Jesse aproape că se-ndrăgostise de tânărul Constantin Petralona. Maharet o
anunţase că b căsătorie între ei ar fi bine văzută de toată lumea, dar că ea era cea care
hotăra. Jesse îi dăduse un sărut de adio iubitului ei şi luase avionul pentru America,
se-ntorsese la universitate ca să prepare prima expediţie de săpături arheologice în
Irak.
Dar chiar ocupată la universitate în acei ani, rămăsese foarte apropiată de familie.
Toată lumea era foarte drăguţă cu ea. Asta era, de fapt, regula în familie: toţi erau
drăguţi cu toţi ceilalţi. Toţi credeau în familie. Vizitele între diferitele ramuri erau
monedă curentă; căsătoriile dintre membrii diverselor ramuri creaseră o pânză de
relaţii extrem de complicate; fiecare casă familială avea camere veşnic pregătite
pentru rudele care-ar fi putut veni în vizită. Arborii genealogici parcă nu se mai terminau,
mergând până în trecutul cel mai îndepărtat; se povesteau tot felul de anecdote
despre diverşi membri ai familiei morţi de trei sau patru secole. Jesse se simţea legată
enorm de toţi oamenii aceştia, oricât de deosebiţi ar fi părut.
La Roma fusese cucerită de verii care o plimbau cu maşinile lor Ferrari la viteze
nepermis de mari, cu radiourile date la maximum, iar seara o aduceau acasă, adică
într-un adorabil şi vechi palat, unde ţevile erau stricate şi intra ploaia prin acoperiş.