Anne Rice – cronicile vampirilor 3 (Regina damnatilor) - CARTE BUNA

că, dacă mă mai sărută o dată, am să mă pun pe plâns. Crezusem că ştiu ce-nseamnă
frumuseţea unei femei, doar că la ea natura se întrecuse pe sine şi asta mă lăsa
complet mut.
― Prinţul meu drag, mi-a spus în şoaptă. Recunoşte cât de elegantă e logica
planului meu. O lume în care există doar o mână de bărbaţi păstraţi pentru perpetuarea
speciei va fi o lume feminină. Lumea aceasta va fi ceva ce n-a cunoscut nimeni în
toată istoria noastră mizerabilă de pământeni, care în prezent cultivă în eprubetă
microbi ce pot distruge continente întregi prin războaiele chimice, care creează bombe
din ce în ce mai sofisticate, gata să scoată chiar şi pământul de pe orbita lui din jurul
soarelui.
― Ce te faci dacă şi în sânul societăţii feminine vor apărea distincţii după
principiul masculin/feminin, cum se întâmplă între bărbaţi, dacă sunt lipsiţi de
prezenţa femeilor?
― Ştii bine că obiecţiunea asta e absurdă. Distincţiile astea nu depăşesc niciodată
un nivel superficial. Femeile tot femei rămân! Poţi să îţi imaginezi un război purtat de
femei? Fii sincer, răspunde-mi. Poţi? Poţi să-ţi imaginezi armate de femei răscolind
ţările doar pentru a prăda şi a distruge? Sau a viola? E absolut absurd ce spui. Pentru
rarele cazuri aberante justiţia va interveni instantaneu. Dar, mai presus de orice, se va
produce o schimbare complet neprevăzută, nu-ţi dai seama? Au mai existat posibilităţi
de a avea pace pe pământ şi au existat fiinţe gata să realizeze şi să perpetueze această
stare, iar aceste fiinţe au fost femeile. Doar că trebuie eliminaţi bărbaţii.
Am căzut pe pat consternat, ca orice muritor. Mi-am sprijinit coatele pe genunchi.
Dumnezeule Sfinte, ah, Dumnezeule Sfinte! De ce tot repetam cuvintele acestea
două? Nu exista nici un Dumnezeu! Dumnezeu era în cameră cu mine.
A râs triumfătoare.
― Asta aşa e, scumpul meu. M-a luat de mână, m-a întors spre ea şi m-a tras mai
aproape. Spune, chiar nu te excită nici un pic povestea asta?
Am ridicat capul spre ea.
― Cum adică?
― Tu, care eşti atât de nestăpânit. Tu, care ai creat un vampir din copila aceea,
Claudia, doar ca să vezi ce-o să se întâmple? Avea un strop de batjocură în glas, dar
era plin de afecţiune. Chiar nu vrei să vezi ce-o să se întâmple când n-o să mai fie
bărbaţi? Nu eşti curios nici măcar un pic? Caută adevărul în fundul sufletului. Trebuie
să recunoşti că e o idee cât se poate de interesantă, nu-i aşa?
N-am răspuns. Apoi am scuturat din cap.
― Nu, i-am spus. /
― Laşule, a şuierat ea. Nimeni nu mă mai tratase de laş în viaţa mea. Laşule, a
repetat. Fiinţă măruntă cu visuri mărunte.
― Poate că n-ar exista nici războaie, nici violuri, nici o violenţă, am răspuns,
dacă n-ar exista decât fiinţe mărunte, cu vise mărunte, cum zici tu.
A râs încetişor. A iertare.
― Cred c-am putea discuta la nesfârşit pe temele acestea, a mai şoptit. Dar vom
şti foarte curând care e răspunsul. Lumea o să fie aşa cum o să vreau eu să fie; şi o să
vedem ce se întâmplă, cum am zis eu.
S-a aşezat lângă mine. Am crezut o clipă că-mi pierd mintea. Şi-a strecurat
braţele goale în jurul gâtului meu. Mi se părea că-n viaţa mea nu cunoscusem un trup
mai moale de femeie, nici vreo îmbrăţişare mai plină de uitare de sine şi de invitaţie.
Cu toate acestea, era atât de tare, atât de puternică.
În cameră lumina lămpilor se micşora. Afară, cerul strălucea de un albastru din ce
în ce mai adânc, mai închis.