cartea a doua

oameni de rang înalt, care după o sărbătorire de adio, îşi însoţeau
prietenul la corabie.
— Nu, Quintus, îi zise unul omului cu cununa; nu e drept ca
Fortuna să te ridice aşa de curând dintre noi. De-abia ieri ai venit
pe mare de dincolo de stâlpii lui Hercule. Nici nu te-ai deprins iar
bine cu obiceiul pământului.
— Pe Castor! dacă-i este permis unui bărbat să jure ca
femeile, exclamă altul, care părea a se cam fi întrecut cu băutura,
nu-l mai tânguiţi! Quintus vrea numai să recâştige ce a pierdut în
astă noapte. Zarurile pe o corabie plutitoare nu sunt ca zarurile pe
uscat, nu-i aşa, Quintus?
— Nu blestema Fortuna, exclamă un al treilea, ea nu e oarbă
şi nici capricioasă. La Antium, unde Arrius al nostru a întrebat pe
Zeiţa Norocului, ea i-a răspuns cu un semn aprobativ din cap, iar
pe mare stă lângă dânsul şi-i îndreaptă lopeţile. Ea e cea care-l ia
din mijlocul nostru, dar oare nu ni-l readuce mereu cu alte victorii?
— Cei care ni-l răpesc sunt grecii, observă un altul. Pe ei să-i
blestemăm, nu pe zei. Cu negoţul, au uitat meşteşugul luptelor.
La aceste vorbe, grupul ieşi pe poartă, pe dig, ca să se îndrepte
spre golful care îi sta înainte splendid în lumina răsăritului.
Vechiului marinar îi suna plescăitul valurilor ca o salutare de bunvenit.
Respira adânc, ca pe un balsam şi ţinea mâna în aer.
— Darurile mele le-am adus jertfă la Preneste, nu la Antium,
şi vedeţi! Vântul bate din catarge. Mulţumesc ţie, Fortuna, maica
mea! zise el cu seriozitate.
Prietenii repetară exclamarea şi sclavii agitară faclele.
— Soseşte, iat-o! urmă el arătând spre o galeră dincolo de
dig. Are oare nevoie un marinar de o altă stăpână? E oare Lucreţia
ta mai graţioasă, Caius?
Se uita, nu fără o îndreptăţită mândrie, la vasul ce se apropia.
O pânză albă era umflată pe un catarg scund. Lopeţile se ridicau şi
se plecau, în mişcări ritmice.
— Da, respectaţi zeii, zise el sărbătoreşte, cu ochii la corabie.
Ei ne trimit ocazii favorabile. Dacă nu le vom folosi, va fi vina
noastră. Şi în ce-i priveşte pe greci, Lentulus, tu uiţi că piraţii, pe
care merg să-i pedepsesc, sunt greci şi ei. Un triumf asupra lor
valorează mai mult decât o sută asupra africanilor.
105