cartea a doua

— Şi unde sunt acum?
— La han. Sute s-au dus să-i vadă, sute merg mereu acolo.
— Dar cine sunt ei?
— Asta n-o ştie nimenea. Se zice c-ar fi persani, filosofi care
vorbesc cu stelele, poate profeţi ca Ilie şi Ieremia.
— Ce vor ei să înţeleagă cu „regele Iudeilor”?
— Vor să spună despre Mesia, care s-a născut acum.
Una din femei râse, şi-şi văzu de lucru, zicând:
— Ei, dacă-L voi vedea, am să cred şi eu.
Alta zise:
— Şi eu, când se vor scula morţii din morminte, am să cred.
A treia adăugă, liniştit:
— E veche făgăduinţa; mie mi-ar fi de ajuns dacă L-aş vedea
vindecând un singur lepros.
Astfel stăteau vorbind, până ce noaptea se lăsă şi frigul le
alungă acasă.
*
* *
În aceeaşi seară, numai ceva mai târziu, pe la întâiul rond de
gardă, era în palatul de pe Sion o adunare de vreo cincizeci de
bărbaţi, care erau convocaţi numai după porunca lui Irod şi numai
atunci când se cerea o decizie asupra vreunei chestii grave de drept
evreu sau când el voia să i se dea o lămurire din istoria Evreilor.
Era, cu alte cuvinte, o adunare de învăţaţi, jurişti, înalţi preoţi ai
diferitelor secte religioase. Printre ei erau şi căpeteniile saduceilor,
apoi disputaţi farisei, filosofi stoici ai evreilor democraţi, cu felul
lor liniştit, blând, de a vorbi.
Încăperea, în care se ţinea şedinţa, era într-una din curţile
interioare ale palatului; era foarte încăpătoare şi orânduită după
felul roman. Pardoseala era din plăci de marmură; pereţii, fără,
ferestre, erau împodobiţi cu fresce pictate pe fond galben ca
şofranul; în mijlocul sălii era un divan în formă de potcoavă, cu
perini galbene pe el; la îndoitura divanului era un scaun mare cu
trei picioare, încrustat în chip ciudat cu aur şi argint; deasupra-i
atârna din tavan un candelabru cu şapte braţe, şi de fiecare câte o
lampă aprinsă. Divanul şi candelabrul erau în pur stil evreiesc.
Oamenii stăteau pe canapea după moda orientală; îmbră-
51