cartea a doua

Se vedea că o costă să facă această concesiune; căci ea, cum
ne aducem aminte, făcea parte din secta sadduceilor, care, altfel
decât fariseii, preţuiau frumosul în orice formă şi fără considerare
la originea lui.
— La drept vorbind, nu trebuie să uităm că mâinile noastre
au fost legate prin porunca: „Să nu-ţi faci ţie chip cioplit...” Este
însă adevărat, iarăşi, că, cu mult înainte de venirea în Atica a lui
Dedal, care a îndreptat sculptura pe căi noi, cu statuile-i cioplite, –
zic, cu mult înainte de venirea lui, doi israeliţi, Beseleel şi Soliab
au modelat heruvimii de cele două părţi ale chivotului legii,
deasupra lăzii legământului. Erau din aur, lucrat în relief; nu erau
figuri omeneşti, ci cereşti. Dar cine ar putea să afirme că nu erau
frumoase, şi că n-au fost cele dintâi statui?
— Da, înţeleg acum, zise Judah cu voiciune, pentru ce grecii
ne-au întrecut. Blestem asupra babilonienilor, care ne-au distrus
chivotul legii.
— Nu, Judah, n-a fost distrus, ci ascuns undeva într-o
peşteră. Odată, cum Hillel şi Şammai spun, va fi găsit, după voia
lui Dumnezeu; atunci Israel va dănţui iar înaintea Lui şi va cânta ca
în vremea de demult. Şi aceia care vor vedea atunci faţa
heruvimilor, vor voi să sărute mâna oricărui evreu din veneraţie
faţă de geniul poporului său, care a dormitat câteva mii de ani.
Femeia se avântase într-o oratorie de retor popular. Apoi
făcu o pauză, ca să-şi adune ideile.
— Tu eşti aşa de bună, mamă, îi zise Judah cu accent de
recunoştinţă. Nu voi obosi niciodată s-o spun. Şammai şi Hillel
n-ar fi putut să vorbească mai bine. Acum sunt iarăşi un adevărat
fiu al lui Israel.
— Linguşitorule, îi răspunse ea; fireşte, tu nu ştii că eu n-am
făcut decât să repet ce am auzit de la Hillel, când a discutat odată,
în prezenţa mea, cu un sofist roman.
— Ei, dar felul de exprimare din inimă, e ceva al tău propriu.
Ea deveni iar serioasă:
— Unde am rămas? Da, am pretins că cele dintâi statui au
fost opera predecesorilor noştri. Destoinicia sculptorului însă nu
este singura artă, după cum arta în sine nu este nici ea singura
mărime.
88