cartea a doua

însuţi?
— Pe strălucirea lui Solomon! – răspunse Ilderim – o trădare
faţă de sine însuşi e uneori tot atât de abjectă ca şi o trădare faţă de
neamul întreg.
— Mulţumesc, bunule şeic, – mulţumesc –, exclamă Ben
Hur, – niciodată un răspuns n-a putut să-ţi facă mai multă cinste
decât acesta. Acum ştiu, că pentru justificarea încrederii ce te rog
să-mi dai, nu-mi ceri mai mult decât o promisiune solemnă din
partea mea, şi că ea are să valoreze pentru tine mai mult decât
istorisirea tristei mele vieţi.
Şeicul făcu din parte-i şi el o închinăciune. Ben Hur se grăbi
să profite de buna lui dispoziţie.
— Atunci binevoieşte, – zise să-ţi spun, mai întâi, că nu sunt
roman, cum m-ar arăta numele.
Ilderim îşi mângâie barba albă, uitându-se ager pe sub
sprâncenele groase.
— Al doilea, urmă Ben Hur, că sunt un israelit din seminţia
lui Iuda. Şi altceva, se grăbi să adauge; sunt un evreu care are
împotriva Romei întregi o ranchiună, faţă de care a ta nu e decât ca
o supărare de copil.
Bătrânul îşi frământă barba nervos şi coborî sprâncenele,
încât nu i se mai vedea lucirea ochilor.
— Mai departe: îţi jur, şeic Ilderim, îţi jur pe legământul
încheiat de Domnul cu părinţii mei, dacă-mi vei ajuta să mă
răzbun, câştigul şi gloria alergărilor vor fi ale tale.
Ilderim ridică fruntea radios; o mare satisfacţie radia din faţa lui.
— Destul! – zise; dacă la rădăcina limbii tale e ascunsă o
minciună, nici înţeleptul Solomon n-ar fi fost sigur de vorba ta. Că
nu eşti roman, că eşti iudeu şi ţeşi planuri de răzbunare împotriva
Romei, te cred; şi în privinşa aceasta zic: destul! Dar în ce priveşte
destoinicia ta: ce experienţă ai cu alergările de care? Ştii să
stăpâneşti caii? Ştii să-i faci să asculte de chemările şi îndemnurile
tale şi să alerge până le iese răsuflarea? Şi mai ales, în momente de
primejdie, te pricepi cum s-o eviţi? Darul acesta, fiul meu, nu-l are
oricine! A! pe strălucirea Domnului Dumnezeu! Eu am cunoscut
un rege care domnea peste milioane de oameni şi îi stăpânea cu
desăvârşire, dar un cal nu putea să stăpânească. Vorbesc de cai de
211