cartea a doua

credinţă, în căutarea darurilor. Călători mai întâi de-a lungul
tuturor hotarelor, şi nu găsi nimic; apoi îşi făcu o potecă prin pustiu
şi merse înainte şi tot mai înainte... Iată că în inima pustiului era o
insulă verde, minunată la vedere; iar în mijlocul insulei o turmă de
cămile şi o herghelie de cai. Le luă bucuros în posesie şi le îngriji,
ca adevărate daruri ale Domnului. Şi din insula aceea îşi au obârşia
toţi caii de pe pământ. Au ajuns şi până la păşunile Niceei şi spre
nord până la văile posomorâte, veşnic biciuite de furtunile mării şi
a vânturilor reci. Să nu te îndoieşti de adevărul celor ce-ţi spun, sau
dacă da, niciodată o amuletă nu va mai avea pentru un arab puterea
vrăjită. Da, am să-ţi prezint şi dovezile.
Bătu din palme.
— Adu-mi registrele tribului, ordonă servitorului care intră.
Până ce fură aduse, şeicul se jucă cu caii, îi mângâie pe cap,
le pieptănă buclele de pe frunte cu degetele. Curând veniră şase
servitori cu lăzi de lemn de cedru bătute cu benzi de alamă şi
închise cu lacăte şi ţâţâni de acelaşi metal.
— Nu, zise Ilderim când toate fură puse lângă divan, n-am
cerut decât lada cailor, pe cea de colo. Deschideţi-o, şi pe celelalte
duceţi-le îndărăt.
Lădiţa fu deschisă. Conţinea o mulţime de tăbliţe de fildeş,
înşirate pe belciuge de argint. Cum tăbliţele erau subţiri ca nişte
hoştii, pe fiecare belciug erau mai multe sute.
— Eu ştiu, – zise Ilderim luând câteva belciuge în mână –
ştiu, fiule, cu câtă grijă şi băgare de seamă învăţaţii scriitori ai
Templului din oraşul sfânt înscriu numele noilor născuţi, pentru ca
fiecare fiu al lui Israel să-şi poată urmări originea până la început.
Părinţii mei, – fie-le amintirea veşnic vie! –, n-au crezut a păcătui
aplicând această idee şi tovarăşilor lor necuvântători. Uită-te la
tăbliţele acestea.
Ben Hur luă belciugele şi se uită la tăbliţe. Văzu scrise pe ele
hieroglife arabe, înscrise cu o mână nedibace.
— Poţi să le citeşti? fiule al lui Israel.
— Nu; să-mi spui tu ce înseamnă.
— Ascultă dar: pe fiecare tăbliţă e scris numele unui mânz
din rasa curată ce de sute de ani au cultivat-o părinţii mei; de
asemenea numele născătorilor lui; vezi de-aici vârsta rasei.
213