cartea a doua

Adesea cobora la Buto, ca să vorbească cu Leto.
Soţia bunului rege muri. Era prea în vârstă ca să poată fi
îmbălsămată în întregime; dar el o iubise şi în jalea lui nu se putea
consola. Un colhid văzu aceasta, şi îşi luă într-una din zile curajul
să-i spună:
— Mă mir, Oraetes, că un om atât de înţelept şi de mare nu,
ştie cum se vindecă o durere ca aceasta.
— Spune-mi leacul, îi zise regele.
— În Essuan trăieşte Ne-ne-hofra, frumoasă ca Hathor cea
frumoasă. Trimite la ea. A refuzat pe toţi seniorii şi prinţii şi nu
mai ştiu câţi regi, care au aspirat la mâna ei; dar cine ar putea să-l
refuze, pe regele Oraetes?
4.
Ne-ne-hofra plutea pe Nil în jos, într-o barcă splendidă, cum
nu se mai văzuse până atunci, însoţită de o mulţime fără număr, în
bărci aproape tot aşa de frumoase. Întreaga Nubie şi Egiptul, mii
din Libia, o armată de troglodiţi şi macrobieni din ţinutul de
dincolo de Munţii Lunii, ocupau malurile împănate cu corturi, ca
să vadă trecând flota purtată de vântul tare şi de vâslele daurite.
Fu purtată apoi, printr-o alee de sfincşi şi lei înaripaţi, şi
condusă înaintea lui Oraetes. Acesta stătea pe un tron sculptat
înadins. Se ridică, o aşeză lângă dânsul, îi încinse braţul cu „şarpele
Uraeus” * (brăţară preţioasă), o sărută, şi Ne-ne-hofra fu regina
tuturor reginelor.
Aceasta nu-i fu de ajuns înţeleptului Oraetes; el voia iubire,
şi o regină care să se simtă fericită în iubirea ei. Era plin de
gingăşie faţă de ea, îi arătă proprietăţile lui, oraşe, palate, supuşi,
armatele şi corăbiile lui; o conduse personal prin tezaur, zicându-i:
„O, Ne-ne- hofra, sărută-mă în iubire şi toate vor fi ale tale!”
Şi în speranţa că va fi fericită, dacă nu era încă, ea îl sărută o
dată, de două ori, de trei ori; îl sărută de trei ori cu toţi cei o sută şi
zece ani ai lui.
În anul dintâi fu fericită şi i se păru foarte scurt; în anul al
treilea era nefericită şi i se păru foarte lung; atunci i se lămuri: ceea
* Cobra regală (şarpele de pe coroană)
255