cartea a doua

300
CAPITOLUL XII
Circul din Antiohia avea înfăţişarea ca orice clădire, de felul
acesta.
Jocurile erau organizate pentru plăcerea poporului, aşa că
toată lumea avea intrarea liberă.
Lumea se îmbulzea devreme, de teamă să nu fie circul prea
mic pentru ea. Poporul stătea afară, la porţi, care abia se
deschideau după miezul nopţii, lăsând puhoiul să curgă în interior,
pe care apoi nimeni nu-l mai părăsea, până la sfârşitul spectacolului.
Aici dormea, aici mânca, din merindea adusă de acasă,
lumea aceasta setoasă de petreceri.
Elita avea locurile asigurate de mai înainte. Ea pornea către
circ în ziua jocurilor de dimineaţă, însoţită de sclavi, gătiţi de
sărbătoare, în livrele.
Pe la ora două, după amiază, Antiohia era pustie, tot oraşul
era la circ. Lumea ştia că nu încape toată în circ, cu toate acestea
nimeni nu voia să rămână acasă.
Atenţia mulţimii fu atrasă de sosirea Consulului, care venea
pe apă cu o splendidă barcă romană. O clipă, toţi uitară de circ, ca
să admire debarcarea puternicului stăpân.
La ora trei, un sunet de trompetă impuse tăcere şi privirea a
sute de mii de oameni se îndreptă spre loja mare, care forma o
parte a circului, la mijloc. O intrare boltită, numită Poarta Pompea.
Deasupra porţii fâlfâiau drapele cu insignele legionarilor. Pe o
tribună, minunat împodobită, era aşezat scaunul Consulului.
Tribuna, în ambele părţi, avea uşi masive, sculptate în formă de
coloană şi un parapet cu trepte, prevăzut cu scaune. Aici luară loc
demnitarii care îl însoţeau pe Consul, îmbrăcaţi în haine strălucitoare,
în culorile cele mai vii.
Tribuna aceasta ocupa, în lăţime, tot circul, împrejmuit cu
turnuleţe, ornate acum cu draperii, cuverturi de purpură, decor care
servea şi de umbră contra soarelui arzător. De pe scaunul
Consulului, aşezat la mijloc, se vedea în tot circul. Arena era toată
presărată cu nisip alb, ca boabele de cristal. Aici se dădeau jocurile,
afară de alergările cu rămăşag.
În partea de vest se ridica un soclu, cu coloane rotunde,