cartea a doua

primi şi mulţumirile pentru această intervenire.
Şeicul privi la Ben Hur, faţa căruia se roşi de fericire.
— Ce vrei să faci?
— Cu voia ta, mă duc s-o văd pe frumoasa egipteancă.
Ilderim râse cu haz.
— Să nu guste omul tinereţea?!
Ben Hur răspunse trimisului:
— Anunţă pe aceea care te-a trimis că Ben Hur vine la ea
mâine, în palatul Idermee, oriunde ar fi el.
Trimisul se depărtă, cu un salut tăcut.
Pe la miezul nopţii Ilderim porni, după ce lăsă lui Ben Hur
un cal şi un însoţitor – să-l urmeze.
CAPITOLUL XVI
A doua zi Ben Hur porni să viziteze pe Iras. Pe drumul cel
mai scurt, sosi în curând la palatul Idermee.
Intră de pe stradă într-un vestibul, cu scări în ambele părţi,
acoperite cu covoare, care duceau spre o colonadă. Lei înaripaţi
erau aşezaţi lângă scări şi în mijlocul vestibulului un colosal Ibis,
din a cărui gură ţâşnea apă limpede. Totul arăta arta şi splendoarea
Egiptului. Până şi balustrada scării era din marmură cenuşie.
Ben Hur stătu o clipă să admire frumuseţea palatului. O uşă
în fund era deschisă, invitându-l parcă să intre.
Ben Hur intră într-un atrium, în stil roman, dintre cele mai
luxoase. Cât de mare era încăperea aceasta nici nu-şi putu da
seama, atât era de copleşit spaţiul cu diferite ornamente. Privirea i
se opri asupra unui minunat tablou reprezentând pe Leda,
mângâiată de lebăda tradiţională. Sub picioare, observă, asemenea,
că toată sala era tapetată cu mozaicuri alegorice din mitologie, în
jurul meselor artistic sculptate erau aşezate scaune şi jilţuri
comode. Pereţii şi tavanul erau pictate în fresce egiptene şi arabe.
Lumina venea din tavan, învăluind încăperea într-o rază feerică.
Ben Hur, încântat de cele văzute, cufundat în visări, aştepta,
întârzierea apariţiei vreunui servitor, sau chiar a stăpânei, nu-i era
neplăcută. În toate casele romane, oaspeţii se primeau în atrium.
315