cartea a doua

toate în ordine anumită. Erau anunţate şi numele şi naţionalitatea
participanţilor, precum şi premiile hotărâte învingătorilor. Sumele,
destul de importante, erau scrise cu litere mari, subliniate, dovadă
că trecuse vremea când eroii se mulţumeau cu triumful care preţuia
odată mai mult decât banul.
Ben Hur trecu repede peste partea aceasta a programului şi se
opri cu interes la acea a curselor de cai. Aici se promitea amatorilor
un spectacol cum nu s-a mai văzut în Antiohia. Oraşul dădea
serbarea în onoarea Consulului. Premiul era de o sută de mii de
sesterţi şi o cunună de lauri. Se înşira numele participanţilor. Cu
totul şase concurenţi. Nu s-a admis decât care cu patru cai. Pentru
mărirea interesului, concurenţii trebuiau să se arate împreună pe
scenă. Urma descrierea fiecăruia:
1. Carul corintianului, tras de doi cai suri, unul murg şi altul
negru; conducătorul câştigase premii în Alexandria şi Corint, se
numea Lisipus şi purta culoarea galbenă.
2. Carul romanului Messala: doi cai albi, doi negri;
conducătorul învingător de două ori în circul Maximus, Messala,
culorile lui: roşu şi galben.
3. Carul lui Athene Kleante: trei cai suri şi unul murg,
învingător al jocurilor olimpiene din anul trecut; conducătorul:
Kleante, culoarea: negru.
4. Carul lui Dikaios, bizantin: doi cai negri, unul sur şi unul
murg; conducător: Dikaios, culoarea: negru.
5. Carul lui Sidoniu Admetu: patru cai suri; de trei ori
învingător în Cezarea. Conducător: Admetu, culoarea: albastru.
6. Carul lui Ilderim, şeicul deşertului. Caii, toţi patru murgi.
Conducător: Ben Hur, un evreu. Culoarea: alb.
De ce numele acesta în loc de Arrius? Ben Hur se uită la
Ilderim. Acum înţelegea indignarea arabului. Amândoi avură
acelaşi gând: „Era mâna lui Messala!”
CAPITOLUL XI
Abia se lăsă înserarea asupra oraşului Antiohia şi o mulţime
imensă împresură coloana ridicată în mijlocul pieţei mari
293