cartea a doua

pereţii fură acoperiţi cu rogojini artistic împletite, aşteptau cu toţi
acum în tăcere părerea stăpânului lor. El ieşi şi intră, examină
locuinţa şi poziţia ei la soare, către copaci şi spre lac, îşi frecă
mulţumit mâinile şi zise vesel:
— Bine lucrat! Aranjaţi acum donarul cum bine vă pricepeţi.
Diseară ne vom îndulci pâinea cu rachiu de orez, laptele cu miere,
şi la fiecare foc se va frige câte un ied. Dumnezeu cu voi! De apă
dulce nu vom duce lipsă, căci lacul e izvorul nostru; nici vitele de
povară nu vor flămânzi, nici cel mai mic din turmă, căci e aici
păşune verde. Dumnezeu cu voi cu toţi, copiii mei! Mergeţi!
Chiuind, cei mulţi fericiţi se duseră acum să-şi pregătească
locuinţe şi pentru dânşii. Unii rămăseseră ca să aranjeze interiorul
cortului pentru şeic; oamenii atârnară o perdea între şirurile de la
mijloc ale stâlpilor, făcând astfel două despărţituri, cel din dreapta
pentru însuşi Ilderim, celălalt pentru odoarele lui: caii. Duseră
acum pe aceste vlăstare ale cailor lui Solomon înăuntru; lăsară caii
liberi, cu mângâieri şi dezmierdări. La stâlpul din mijloc atârnară
armurile, lănci, suliţi, arcuri, săgeţi şi scuturi. În partea din afară
atârnă spada stăpânului, în formă de semilună, şi scânteind de
pietrele preţioase ce-i împodobeau mânerul. La un capăt al
panopliei atârnară păturile, ale căror multe culori vii aminteau
livreaua unui servitor regesc; la sfârşit, se perindau hainele
puternicului, haine de lână şi de pânză, tunici, pantaloni şi turbane
multicolore. Nu se opriră oamenii, până ce el nu-şi exprimă
mulţumirea.
În timpul acesta servitorimea feminină era ocupată cu
pregătirea unui divan, cu perne şi mici perdele, totul în dungi
colorate negre şi galbene; prin colţuri aşezară alte perne şi perniţe
cu feţe albastre şi roşii stacojii; în jurul divanului se întindeau pe
jos fâşii de covoare, acoperind interiorul; şi când duseră covorul de
la divan până la intrarea cortului, erau gata cu munca. Aşteptară iar
până ce
stăpânul spuse: „E bine”. Nu le mai rămânea decât să umple
ulcioarele cu apă şi să atâme la îndemână burdufurile cu rachiu de
orez; a doua zi fură înlocuite cu burdufuri de leban, o băutură arabă
din lapte acru şi apă.
Acesta era cortul la intrarea căruia l-am lăsat pe Ben Hur.
209