cartea a doua

pe urmaşii lui de toate popoarele şi le-a sortit să fie întemeietori ai
celui mai nobil neam, ai poporului cu adevărat ales. Legământul
Domnului cu Iacob a avut acelaşi efect.
Ea continuă a agita evantaiele, până ce Judah, nerăbdător,
repetă întrebarea:
— Registrul acela e absolut autentic?
— Hillel a spus aşa, şi nimeni nu poate şti aceasta mai bine
decât el. Poporul nostru de mai multe ori a nesocotit în unele
puncte legea lui Dumnezeu, nu însă niciodată în punctul acesta.
Bunul Hillel, el însuşi, a cercetat şi examinat cărţile neamurilor
pentru trei epoci, adică: timpul de la începutul făgăduinţelor până
la deschiderea Templului; de acolo până la robie, în sfârşit de aici
până în timpul de faţă. Numai o dată sunt întrerupte registrele,
anume la sfârşitul epocii a doua. Când însă poporul s-a reîntors din
lungul exil, Zerubabel şi-a ţinut de primă datorie, faţă de
Dumnezeu, ca să reconstituie cărţile; astfel suntem în stare să
urmărim neamurile evreieşti în şir neîntrerupt timp de două mii de
ani... Ce poate însemna deci lăudăroşia romanului cu familiile lor
înnobilate prin mare vechime? Dacă vechimea e piatra de încercare
a nobilimii, atunci fiii lui Israel, care îşi pasc turmele colo pe
înălţimile Refaimului, sunt mai nobil-născuţi decât cei mai nobili
dintre fiii lui Marte.
— Şi eu, mamă, cine sunt eu după aceste cărţi?
— Ceea ce am spus până acum, fiul meu, era referitor la
întrebarea ta. Dar vreau să-ţi răspund mai cu de-amănuntul. Dacă
Messala ar fi aici, ar obiecta desigur, cum au mai făcut şi alţii, că
arborele tău genealogic nu se poate urmări decât până la luarea
Ierusalimului de babilonieni, când deodată cu distrugerea
Templului s-au pierdut toate comorile-i preţioase; dar tu ai putea să
te sprijinii pe opera pioasă a lui Zerubabel şi să răspunzi că orice
autenticitate a genealogiei romane încetează cu momentul când
barbarii de la Apus au distrus Roma (galii la 390 î.H.) şi au tăbărât,
timp de şase luni, pe locurile pustiite. Se ţineau în Roma registre
familiale? Dacă da, ce s-a întâmplat cu ele în acele zile de groază?
Nu, nu! Registrele noastre cuprind adevărul; şi dacă le vom urmări
îndărăt până la robie, mai departe până la clădirea Primului
Templu şi, în sfârşit, până la exodul din Egipt, vom ajunge la
83