cartea a doua

spirit luminător, o stea ce m-a călăuzit spre o lume dreaptă şi
fericită; altceva nu ştiu!
— Da', ziceai şi atunci, când am vorbit împreună, că el nu va
domni ca un cezar, ca un rege pământean, ci numai în împărăţia
sufletelor.
— Negreşit, cred şi acum tot aşa. Şi aşa-i deosebirea între
noi: tu mergi să întâmpini pe un rege al oamenilor, iar eu pe
Mântuitorul sufletelor noastre.
Se opri şi privi înaintea lui, copleşit de gânduri şi de imagini,
ce nu se pot exprima prin vorbe.
— Vezi, fiul lui Hur, nu pot să-ţi spun de unde vine ideea că
în fiecare om există un suflet. Şi de unde a răsărit el? Poate l-au
adus primii părinţi din grădina unde au locuit întâi. Niciodată n-am
avut o conştiinţă hotărâtă despre el. La unele popoare s-a pierdut,
la altele nu. S-a tulburat numai. Dar Dumnezeu a trimis din vreme
în vreme câte un spirit puternic, care, cu mintea lui ageră, i-a întors
pe oameni în credinţa sufletului şi a nădejdii în bine. Sunt oameni
care nu vor să cerceteze tainele sufletului, ci se mulţumesc cu
bunurile vieţii pământeşti. Dar ce sunt ei în faţa eternităţii? Ce pot
ei să simtă din dumnezeire, din măreţia tainelor ascunse minţii, dar
pe care sufletul îl soarbe în fiece clipă, în extazul fericirii
nemuritoare? Nemuritoare! Vezi, asta-i credinţa şi speranţa cea cu
temei a omenirii. Ideea, ce aprinde lumina vieţii dincolo de
mormânt.
Bătrânul bău apa din pahar, şi tremurul mâinilor lui trecu în
corpul lui Ben Hur. Şi Iras se uită cu ochi mari la el.
— Să mă ierţi, fiule Hur, dacă nu pot şi nu vreau să-ţi
vorbesc mai mult despre viaţa aceasta. Dar Mântuitorul ne-o va
desluşi cu lumina minţii Lui, cu legile Lui, unice şi eterne. Credemă,
lumea are mai multă nevoie de acestea decât de cele făcute de
regi, impuse prin puterea sabiei şi a războaielor. Dar oricum am
defini deosebirea de credinţă dintre noi, Ben Hur, o întrebare
practică ni se impune. Cum o să-L cunoaştem? Rămâi hotărât la
părerea că El este un rege, ca Irod? Vei căuta atunci un om
îmbrăcat în purpură, un bărbat cu sceptru în mână. Îl vei căuta pe
omul acesta, până ce-l vei găsi. Acela pe care îl caut eu, e un om
sărac, simplu, umil. Un om care, prin înfăţişare, nu se deosebeşte
357