cartea a doua

coritor) – în curând va veni Jupiter cu tot neamul lui, cum vin ei ca
să pună capăt disputelor prea serioase. Recunosc amabilitatea ta, că
ai venit din vechea casă a părinţilor tăi, ca să mă întâmpini la
întoarcerea mea şi să reînnoieşti prietenia noastră din copilărie,
dacă se va putea. „Duceţi-vă, – mi-a spus învăţătorul meu în ultima
lui lecţie, – duceţi-vă, şi dacă vreţi să dobândiţi un nume celebru,
gândiţi-vă că Marte e cel care stăpâneşte şi Eros nu mai este orb.
Voia să zică: Dragostea nu e nimica, războiul e totul! Aşa e în
Roma. Căsătoria nu e decât primul pas spre divorţ. Virtutea e
marfă de prăvălie. Cleopatra murind şi-a lăsat meşteşugurile
moştenire, şi e răzbunată; în fiecare casă de roman, are o
succesoare. Lumea-şi urmează acelaşi curs; deci lozinca să fie: jos
cu Eros, trăiască Mars! Eu am să fiu soldat. Dar tu, Judah al meu?
te compătimesc; ce se poate alege de tine?
Evreul se apropie şi mai mult de lac. Messala urmă, şi mai
rar:
— Da, te compătimesc, frumosul meu Judah. De la şcoală la
sinagogă, apoi la Templu; pe urmă – ce înaltă distincţie! – un loc în
marele Sfat. O viaţă fără perspective; fie-ţi zeii milostivi. Dar eu...
Judah privi în sus, tocmai la momentul potrivit ca să observe
expresia de mândrie de pe faţa lui Messala, când el urmă:
— Dar eu... Hah! nu e încă toată lumea cucerită. Marea
ascunde insule pe care nimeni încă nu le-a descoperit. La Nord
locuiesc popoare care n-au văzut încă niciun roman. Gloria de a fi
terminat expediţia lui Alexandru, în Răsăritul depărtat, n-a fost
atinsă până astăzi. Iată, lumea întreagă stă deschisă unui Roman!
După o mică pauză, reveni la tonu-i obişnuit tărăgănat:
— O expediţie în Africa sau împotriva sciţilor; pe urmă, o
legiune! Cu asta îşi termină cei mai mulţi cariera; nu însă eu! Eu,
pe Jupiter, ce gând am! părăsesc legiunea pentru prefectură.
închipuieşte-ţi, ce viaţă în Roma, cu bani – bani, vin, femei,
jocuri – cântăreţi la masă, intrigi la Curte, joc de zar tot anul! O,
Judah al meu, aici e Siria; Iudeea e bogată; Antiohia o capitală
pentru zei. Vreau să fiu urmaşul lui Cyrenius, şi tu ai să împărţi
norocul meu cu mine.
La nenumăraţii sofişti şi retori ai Romei, care aveau aproape
exclusiv în mâinile lor instrucţia şi educaţia tineretului nobil,
70