cartea a doua

du-se lângă asin, se uita mânios împrejur. Iosif îi zise:
— Fiindcă, după cum se pare, eşti şi tu un fiu din Iuda, ca şi
mine, prietene, pot să te întreb, care să fie cauza acestei
îngrămădiri?
Străinul nu-şi părăsi mutra necăjită; dar când văzu faţa
solemn-serioasă a lui Iosif şi-i auzi vocea adâncă şi liniştită, ridică
mâna, jumătate spre salut, şi răspunse:
— Pace ţie, rabbi! Eu sunt un fiu din Iuda şi am să-ţi
răspund. Eu locuiesc în Bet-Dagon, o localitate care, cum vei fi
ştiind, este în ţinutul ce se numea până acum al seminţiei Dan.
— În drumul de la Modin la Ioppe, zise Iosif.
— A! tu cunoşti, ai mai fost în Bet-Dagon? răspunse omul cu
faţa înseninată. Ce drumeţi mai suntem şi noi, fiii lui luda! Mulţi
ani eu am fost departe de aceste înălţimi, Efrata-veche, cum le
zicea părintele nostru Iacob. Atunci veni ordinul, ca toţi evreii să se
înscrie în locul lor de naştere; de aceea sunt eu aici, rabbi.
Cu faţa indiferentă, Iosif zise:
— Şi noi suntem de aceea aici, eu şi femeia mea.
Străinul se uită la Maria şi tăcu. Ea se uita iarăşi la vârfurile
pleşuve ale Ghedonului. Soarele îi lumina faţa şi albastrul ochilor;
pe buzele ei juca un zâmbet ce nu se adresa niciunui muritor. Părea
ca un heruvim, scăldat în lumina cerească.
— Ce spuneam? Da, îmi aduc aminte. Voiam să zic că mânia
m-a cuprins când am aflat ordinul ca să vin aici. Apoi mi-am adus
aminte de dealul bătrân, şi de oraş şi de valea care duce până jos la
Chedron; viile şi grădinile şi lanurile de grâu, care şi-au păstrat
rodnicia de când cu Booz şi Ruth, mi-au venit în minte, ca şi
munţii iubiţi, Ghedonul ici, Ghibeah dincoace şi Mar Elias colo,
care pentru mine, când eram copil, însemnau marginile lumii;
astfel, l-am iertat pe tiran, şi am venit aci, eu şi Rachela, nevastămea,
şi Debora şi Michal, rozele noastre de Saron.
Se opri uitându-se la Maria, care acum îl observă şi ea şi îi
asculta vorbele. Apoi zise el:
— Rabbi, n-ar vrea oare soţia ta să meargă s-o vadă pe
femeia mea? Poţi s-o vezi colo sub măslinul acela strâmb, la
cotitura drumului. Îţi spun, – se întoarse cu hotărâre spre Iosif –, îţi
spun că hanul e plin. Degeaba ai mai întreba la poartă.
35