cartea a doua

acesta e numai un semn de iubire şi recunoştinţă şi mărturisirea că
tu ai fost binecuvântat dintre toţi oamenii cu cele mai bogate
bunuri; ştii iarăşi că urechile tale nu sunt altfel decât cum le-ai
moştenit de la mama ta.
Midas al meu! Am să-ţi comunic ceva surprinzător, o împrejurare,
care deşi până acum nu se sprijină decât pe presupuneri,
totuşi fără îndoială va justifica atenţia ta numaidecât.
Permite-mi, mai întâi, să-ţi reîmprospătez memoria. Adu-ţi
aminte de familia unui prinţ iudeu, anume Ben Hur, care, de
străveche obârşie şi nemăsurat de bogat, trăia în Ierusalim. Dacă
memoria ţi-a slăbit cumva, ai însă, de nu mă înşel, la capul tău o
cicatrice, care-ţi va ajuta să-ţi reaminteşti acea întâmplare.
Acum, ca să-ţi deştept interesul, îţi atrag atenţia asupra
următoarelor. Ca pedeapsă pentru atentatul la viaţa ta – pentru
dulcea linişte a conştiinţei, să ferească toţi zeii ca să iasă cumva la
iveală că a fost atunci numai un accident – familia a fost arestată,
înlăturată, şi averea i s-a confiscat. Şi întrucât, Midas al meu,
procedura a primit aprobarea împăratului, care e tot atât de bun
pe cât e şi de înţelept – înflorească întotdeauna flori pe altarul
lui! – n-are să fie nicio ruşine cu privire la suma ce ne-a revenit la
amândoi din acel izvor, şi în tot cazul eu nu voi putea să încetez
vreodată de a-ţi fi recunoscător pentru asta, cel puţin atâta timp
nu, cât mă voi bucura de folosinţa părţii ce mi-a revenit.
Ca anexă la înţelepciunea ta – o calitate însă prin care fiul
lui Gordius, cu care am îndrăznit să te compar nu s-a distins
niciodată printre oameni şi zei, după cum tocmai aflai – îţi
reamintesc că familia lui Hur ţi-a stat în mână şi cum noi amândoi
am socotit planul stabilit atunci ca cel mai potrivit pentru
scopurile noastre, anume să condamnăm familia la tăcere şi la
moartea inevitabilă dar naturală. Îţi vei fi aducând aminte că ai
avut de hotărât despre soarta mamei şi surorii criminalului, şi
dacă eu acum cedez dorinţei de a afla dacă ele mai trăiesc sau au
murit, cunosc amabilitatea ta
înnăscută, Gratus al meu, şi ştiu că vei împlini dorinţa prietenului
tău nu mai puţin amabil.
Ca atingând mai de aproape subiectul nostru, îmi iau
libertatea să-ţi reamintesc că adevăratul criminal a fost trimis la
237