cartea a doua

More documents

Recommendations

Info

s-a întâmplat însă aşa, nu! Estera îmi va fi martoră că eu te-am recunoscut şi că nu te-am părăsit, aceasta ţi-o va confirma-o Malluch. — Malluch! exclamă Ben Hur. — Cine e ţintuit în jilţ ca mine, trebuie să aibă mâini multe şi care să ajungă departe, dacă vrea să pună în mişcare lumea de care a fost despărţit cu atâta cruzime. Am mulţi oameni ai mei, şi Malluch e unul dintre cei mai buni. Şi uneori – aruncă o privire recunoscătoare spre şeic – uneori îi iau cu împrumut de la oameni inimoşi cum e bunul şi bravul Ilderim, cel nobil. El poate să-ţi spună dacă te-am tăgăduit sau dacă te-am uitat. Ben Hur se uită la Ilderim. — Aici e aşadar omul, bunule Ilderim, care ţi-a povestit despre mine? Ilderim aprobă, cu ochii strălucitori. — Cum, stăpâne – zise Simonide – am putea noi să spunem, fără dovezi, care e caracterul unui om? Eu te-am cunoscut. L-am revăzut în tine pe tatăl tău. Dar nu ştiam felul tău de gândire. L-am trimis pe Malluch în urma ta ca sâ afle. Căci sunt oameni pentru care bogăţia e un blestem ascuns; erai poate dintre aceia? Ceea ce mi-a raportat Malluch despre tine, n-a fost decât bine, în toate privinţele. Să nu-i iei în nume de rău. — Desigur că nu, zise Ben Hur cu sinceritate. Ai procedat înţelept şi binevoitor în acelaşi timp. — Vorbele tale mă bucură, zise negustoml mişcat; mă bucură foarte. Îngrijorarea mea, că nu voi fi înţeles, a dispărut. Acum cele două râuri să curgă mai departe împreună, după cum le va povăţui cursul Domnul Dumnezeu. După o pauză mai lungă, reluă: — Adevărul îmi deschide gura acum. Ţesătorul stă la război, şi după cum suveica aleargă încoace şi încolo, pânza sporeşte, figurile cresc, el însă îşi visează mai departe visurile lui. Aşa a crescut sub mâinile mele averea, şi eu mă miram de această creştere şi mă întrebam eu însumi, cum se făcea. Puteam să bag de seamă că o proteguire din afară însoţea toate întreprinderile pe care le puneam la cale. Vânturile pustiului, care au pricinuit pierzania atâtora, treceau ca sărind peste avutul meu. Furtunile, care 276
acopereau ţărmurile cu sfărâmăturile corăbiilor, ajutau vaselor mele să ajungă mai curând în port. Şi ceea ce este mai ciudat – eu, care atârn atât de mult de alţii, n-am avut nicio pagubă de pe urma unui inferior al meu, – niciodată. Elementele se plecau să mă servească, şi toţi servitorii mei îmi erau cu adevărat credincioşi. — E cu adevărat ciudat, observă Ben Hur. — Aşa mi-am spus şi îmi spun mereu. În sfârşit, stăpâne, am ajuns la aceeaşi părere cu tine: aici se vede mâna lui Dumnezeu. Şi ca şi tine m-am întrebat: Care să fie voinţa Lui? Un spirit cugetător nu face nimic fără un motiv; un spirit ca al lui Dumnezeu nu orânduieşte nimic fără un scop înţelept. De mulţi ani port în sufletul meu această întrebare, aşteptând un răspuns. Despre aceasta eram încredinţat: dacă era mâna lui Dumnezeu aici, atunci, într-una din zile, la timp şi în felul potrivit, îmi va dezvălui voinţa Lui, ca s-o văd limpede. Şi cred că a făcut-o. Ben Hur asculta cu atenţie încordată. — Sunt acum mai mulţi ani, stăteam cu ai mei, – mama ta, Estera, strălucea în frumuseţea ei ca zorile peste bătrânul Munte al Măslinilor, – pe drumul la nord de Ierusalim, în apropierea mormintelor regilor, când trei oameni, pe cămile mari albe, cum nu s-au mai văzut în cetatea sfântă, veniră spre noi. Oamenii erau străini şi veneau din ţări de departe. Cel dintâi se opri şi mă întrebă: „Unde e nou-născutul rege al Iudeilor?” Ca şi pentru a-mi potoli mirarea, adăugă: „I-am văzut Steaua în ţările de la Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui”. Cuvintele acestea erau pentru mine o enigmă, dar am însoţit pe oamenii aceia până la poarta Damascului; şi tuturor pe care îi întâlneau, chiar şi paznicului de la poartă, le puneau aceeaşi întrebare. Toţi cei care o auzeau, rămâneau miraţi ca şi mine. Cu timpul uitai întâmplarea deşi se vorbise mult despre ea şi se vedea într-însa un semn despre sosirea lui Mesia. Ah! ce copii suntem noi oamenii, chiar şi cei mai înţelepţi dintre noi! când Domnul umblă peste pământ, paşii lui adesea sunt la depărtare de secole unul de altul. L-ai văzut pe Baltazar? — Şi am auzit întâmplarea lui chiar de la dânsul. — O minune, o adevărată minune! exclamă Simonide. Când mi-a povestit-o, bunul meu stăpân, mi s-a părut că aud răspunsul 277
Page 2:
LEWIS WALLACE Traducere ION GORUN E
Page 5 and 6:
lupta aztecilor cu spaniolii şi di
Page 7 and 8:
cort în miniatură. Cine-l privea
Page 9 and 10:
îndreptate în afară, părul des,
Page 11 and 12:
portul cu al egipteanului, numai c
Page 13 and 14:
sunt Gaspar, fiul lui Cleante din A
Page 15 and 16:
un semn cu mâna, şi al doilea în
Page 17 and 18:
Am vorbit discipolilor în templu;
Page 19 and 20:
ugăciuni. Căci religia nu e decâ
Page 21 and 22:
dintâi se ridică într-o viaţă
Page 23 and 24:
mea vestea că Cerul nu poate fi cu
Page 25 and 26:
telalii care oferă îmbrăcăminte
Page 27 and 28:
unicul să se ridice prin intrigi,
Page 29 and 30:
Sfânta Sfintelor din primul templu
Page 31 and 32:
— Eu am auzit pe partizanii lui a
Page 33 and 34:
înălţimea Mar Elie; de aici prin
Page 35 and 36:
du-se lângă asin, se uita mânios
Page 37 and 38:
Invocarea originii sale nu rămase
Page 39 and 40:
Saul să-l înveselească cu cânta
Page 41 and 42:
Pe la miezul nopţii, strigă cinev
Page 43 and 44:
Odihneau şi vorbeau; vorba lor era
Page 45 and 46:
cântând în acelaşi timp: ”Sla
Page 47 and 48:
hainei mamei şi se depărtară apo
Page 49 and 50:
— Noi venim din depărtări mari
Page 51 and 52:
— Şi unde sunt acum? — La han.
Page 53 and 54:
pe o cârjă. Fără a privi în l
Page 55 and 56:
— Spune-i să aştepte; vom veni
Page 57 and 58:
— Nu mie mi s-a născut, exclamă
Page 59 and 60:
Pe acelaşi drum pe care cu puţin
Page 61 and 62:
împodobea nicio aureolă, nici vre
Page 63 and 64:
legatului sirian din Antiohia. Acea
Page 65 and 66:
preot, romanul crezu că-i bine să
Page 67 and 68:
n-aveau intrare. — Da, mâine, r
Page 69 and 70:
dacă n-aş simţi această umilire
Page 71 and 72:
Messala ar fi găsit desigur aproba
Page 73 and 74:
— Ia-o mai încet, Judah al meu!
Page 75 and 76:
dacă cunoştea mai bine obiceiuril
Page 77 and 78:
cincizeci de ani, avea pielea bmnă
Page 79 and 80:
şi nu mai era vorbită decât de p
Page 81 and 82:
grecii? Spune-mi mamă, - aceasta e
Page 83 and 84:
pe urmaşii lui de toate popoarele
Page 85 and 86:
Mama-sa îl ascultă fără să-l
Page 87 and 88:
Dumnezeu; izbucnirea fricii a cedat
Page 89 and 90:
Eu îmi închipui întotdeauna pe o
Page 91 and 92:
numai cu una singură. Mulţi din p
Page 93 and 94:
său, ca să vadă dacă era mulţu
Page 95 and 96:
Totul apărea ca o maşinărie uria
Page 97 and 98:
Cu această exclamare se depărtă
Page 99 and 100:
fost dedicată exclusiv unor fiinţ
Page 101 and 102:
Iordan şi Muntele Hermon. Valea de
Page 103 and 104:
Urmă o tăcere, în timp ce nazari
Page 105 and 106:
oameni de rang înalt, care după o
Page 107 and 108:
Scoase din cutele togii un sul de p
Page 109 and 110:
— Vă las cu bine, răspunse el.
Page 111 and 112:
vâslaşilor, înaintea lui era o m
Page 113 and 114:
Se făcea tocmai un schimb de trup
Page 115 and 116:
Judah plecă fruntea. — Am fost a
Page 117 and 118:
— Ce s-a întâmplat cu ea? Ben H
Page 119 and 120:
ajute în primul caz; în cel de-al
Page 121 and 122:
înconjoare de la nord şi de la su
Page 123 and 124:
trepte. Tribunul veni de pe punte.
Page 125 and 126:
pregătiră bidoane cu ulei şi ghe
Page 127 and 128:
ardea. Astroea fusese tot timpul î
Page 129 and 130:
extraordinare; dar întunericul, v
Page 131 and 132:
aceasta îi dădea o nouă speranţ
Page 133 and 134:
— Nu. Serviciul meu a fost până
Page 135 and 136:
— Un ordin al tău ar trage mai g
Page 137 and 138:
CARTEA A PATRA CAPITOLUL I Suntem
Page 139 and 140:
sclav al familiei. Prinţul a pieri
Page 141 and 142:
CAPITOLUL II Când cele dintâi cas
Page 143 and 144:
— S-ar crede, zise apoi, că cel
Page 145 and 146:
oamenii negustorului circulau înco
Page 147 and 148:
scaun. Fata aduse scaunul și-l pus
Page 149 and 150:
Hur roşi, şi rămase perplex. Sim
Page 151 and 152:
— Vinul e din ţara pe care o iub
Page 153 and 154:
Veselia lui îi păru nenaturală,
Page 155 and 156:
magazinele lui de mărfuri din Alex
Page 157 and 158:
morminte. Ele au dispărut din amin
Page 159 and 160:
dinte? O! în toţi anii aceştia a
Page 161 and 162:
femeie frumoasă, împodobită, ca
Page 163 and 164:
limba grecească, următoarele para
Page 165 and 166:
altfel nici cerul deasupra oraşulu
Page 167 and 168:
paturi prin care în zile de secet
Page 169 and 170:
sfinţenia altarelor, puterea fecun
Page 171 and 172:
Hur numără carele pe când defila
Page 173 and 174:
vreo douăsprezece mâini prinseră
Page 175 and 176:
Vrednicul om răspunse zâmbind:
Page 177 and 178:
călare. Pe spinarea animalului era
Page 179 and 180:
Patricianul râse plin de satisfac
Page 181 and 182:
să afle câte ceva din viaţa tân
Page 183 and 184:
— N-am voit să-i iau viaţa, bun
Page 185 and 186:
din toată lumea. — Şi n-ai prim
Page 187 and 188:
— Iată, iată acolo e dumbrava p
Page 189 and 190:
— Trebuiau să întrebe: Unde est
Page 191 and 192:
ăcoritoare a locuitorilor corturil
Page 193 and 194:
acestea care nu-mi poartă corpul,
Page 195 and 196:
Are apoi, nutreşte în suflet, o u
Page 197 and 198:
închinat; iar Ilderim spune că î
Page 199 and 200:
totul! Şi pe numele sfânt al Domn
Page 201 and 202:
— Uşor lucru! Am câştigat. Dar
Page 203 and 204:
Vocea i se cobori, fără să-şi p
Page 205 and 206:
lui, şi trebuia să se îmbarce cu
Page 207 and 208:
Messala luă cununa de pe cap şi o
Page 209 and 210:
pereţii fură acoperiţi cu rogoji
Page 211 and 212:
însuţi? — Pe strălucirea lui S
Page 213 and 214:
credinţă, în căutarea darurilor
Page 215 and 216:
şi rezistenţa leului, dar eu îţ
Page 217 and 218:
cămila ta. Fiica ta mi-a dat un pa
Page 219 and 220:
vorbească, dacă nu despre ceea ce
Page 221 and 222:
vorbind în general, puteau fi numi
Page 223 and 224:
artă a lui e să facă din masa so
Page 225 and 226: Rostind aceste cuvinte, Baltazar pl
Page 227 and 228: să-L caut, aş cerceta cătunele
Page 229 and 230: Melchior aur, Gaspar tămâie, eu s
Page 231 and 232: era peste tot, pe pământ, pe apă
Page 233 and 234: pentru ca Israel să fie gata, cân
Page 235 and 236: s-a trimis. Se întoarse încet spr
Page 237 and 238: acesta e numai un semn de iubire ş
Page 239 and 240: ştie, dacă nu tu? Zice-vei la toa
Page 241 and 242: admirare. Căci cu adevărat nu vă
Page 243 and 244: îngrijorarea, dacă nu şi încred
Page 245 and 246: unuri, expuse răpirii: e sosirea u
Page 247 and 248: luxul lui nu-mi pasă. Dacă îl î
Page 249 and 250: lumini vii, ceva ce se poate numai
Page 251 and 252: — A, da! Ei odihnesc în morminte
Page 253 and 254: lui Ramses din Abu-Simul, la a căr
Page 255 and 256: Adesea cobora la Buto, ca să vorbe
Page 257 and 258: ispăşeşte o crimă, ca oricare f
Page 259 and 260: — Mâine ne ducem în oraş. —
Page 261 and 262: Ben Hur atinse cu băţul spatele l
Page 263 and 264: ameninţaţi de acelaşi inamic, î
Page 265 and 266: Nu. În ea se vorbea despre cruzimi
Page 267 and 268: Ilderim părăsi cortul, trebui să
Page 269 and 270: Astfel trecu, în pauză, de la cal
Page 271 and 272: tăcură, căci fiecare voia să-i
Page 273 and 274: — Şi nu există nimic, adaugă c
Page 275: Faţa lui Simonide strălucea. —
Page 279 and 280: Estera se întoarse cu mai multe su
Page 281 and 282: Îi întinse cartea Daniel. — Asc
Page 283 and 284: hotărâri definitive. Dar totuşi
Page 285 and 286: gustă, bea din ea - fiecare, numai
Page 287 and 288: cumpănire - n-avea decât să spun
Page 289 and 290: — Nu, nu, Estera, nu aşa! Numeş
Page 291 and 292: Apoi se întoarse spre Ben Hur. —
Page 293 and 294: toate în ordine anumită. Erau anu
Page 295 and 296: caii lui în circul Maximus? Apoi -
Page 297 and 298: Cu toţii rămaseră uluiţi de în
Page 299 and 300: — Fă cum vrei, numai suma să nu
Page 301 and 302: ogat sculptate cu figuri alegorice.
Page 303 and 304: oman. O femeie adaugă: — Aşa es
Page 305 and 306: — Îţi aduc şi ţie veşti impo
Page 307 and 308: mâinile lui tari şi îndemânatic
Page 309 and 310: Caii arabi, obişnuiţi doar cu mâ
Page 311 and 312: Sidonianul îşi biciuia caii care,
Page 313 and 314: său. Generosul şeic insistă. —
Page 315 and 316: primi şi mulţumirile pentru aceas
Page 317 and 318: luptele cu pumnul. Îl trecu un fio
Page 319 and 320: — Am auzit că este rănit! — N
Page 321 and 322: CARTEA A ŞASEA CAPITOLUL I Treizec
Page 323 and 324: acoperişul unei case şi-l doborâ
Page 325 and 326: luat omul din celulă. I-am tuns p
Page 327 and 328:
copil. Deşi Tirzah nu mai era copi
Page 329 and 330:
oraşe, şi duşi în insule pustii
Page 331 and 332:
strămoşilor lor. Se uitară sus l
Page 333 and 334:
Amrah. El se ridică şi coborî sp
Page 335 and 336:
Ca două stafii, ele se strecurară
Page 337 and 338:
Amrah nu putu vorbi de bucurie. Îl
Page 339 and 340:
spre târg. Dar acolo întâlni un
Page 341 and 342:
toţi oamenii de la fântână o au
Page 343 and 344:
— Nu e decât un singur loc, unde
Page 345 and 346:
Când în sfârşit sosiră la Pret
Page 347 and 348:
nebună; împrejur şi pretutindeni
Page 349 and 350:
Un subofiţer veni spre dânsul şi
Page 351 and 352:
Numai un popor cu fantezie şi îns
Page 353 and 354:
la o parte se ivi chipul impunător
Page 355 and 356:
— O, zei ai Egiptului, - urmă Ir
Page 357 and 358:
spirit luminător, o stea ce m-a c
Page 359 and 360:
care ea-i arăta că ştia ce influ
Page 361 and 362:
El se uită tăcut în depărtarea
Page 363 and 364:
va naşte o nouă planetă, o prime
Page 365 and 366:
— O, tu, nobil animal! Iubirea ta
Page 367 and 368:
cu faţa palidă şi suptă, cu un
Page 369 and 370:
unui Irod; putea să fie un erou, d
Page 371 and 372:
Simonide şi Estera, pe care îi re
Page 373 and 374:
— Nu aşa, tată! Nu zic să-i vo
Page 375 and 376:
tonul: — Să nu fii supărată! A
Page 377 and 378:
— Am venit, da, ca să vă vorbes
Page 379 and 380:
La cuvântul acesta Amrah tresări
Page 381 and 382:
minunea mare a mântuirii, cu oriş
Page 383 and 384:
le-a făcut Nazarineanul. Văduva t
Page 385 and 386:
— Al lui Mesia, răspunse el. —
Page 387 and 388:
„Osana!” Glasul sărmanei lepro
Page 389 and 390:
— Vorbeşte cu ele, stăpâne, vo
Page 391 and 392:
necurat şi nu putea să ia parte l
Page 393 and 394:
jucat un joc, mai multe zile şi no
Page 395 and 396:
— Tu semeni mai mult cu un roman,
Page 397 and 398:
— Rămâi! grăi mişcată. El se
Page 399 and 400:
dispreţuieşti aşa de mult! Spune
Page 401 and 402:
fiică a lui Israel! Încet, după
Page 403 and 404:
cădeau unul peste altul. Numai sol
Page 405 and 406:
trimisese să-l bea? Şi cine era a
Page 407 and 408:
— L-au prins astă-noapte. L-au a
Page 409 and 410:
pierea lui, cuvinte de îmbărbăta
Page 411 and 412:
— Caiafa! L-am văzut! răspunse
Page 413 and 414:
sufletească ce-l cuprinse, el nu f
Page 415 and 416:
Când soldaţii se apropiară de Na
Page 417 and 418:
dreptate: „Iisus Nazarineanul est
Page 419 and 420:
— Nu vi-e teamă că vă bate Dum
Page 421 and 422:
uimită şi mută, pământul înce
Page 423 and 424:
— Iras, fiica lui Baltazar! Ester
Page 425 and 426:
Eu l-am răzbunat pe tatăl meu, ş
Page 427 and 428:
CUPRINS CUVÂNT ÎNAINTE ..........
show all

cartea a doua

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?